industriamuzicala

Multe interviuri cu Dragoș n-ai să găsești pe net. Și nu cred că din cauză că n-au fost oameni dornici să îl ia la întrebări, ci pentru că Dragoș Chiscoci e un personaj discret în declarații. Cu toate astea, povestea lui în muzică și în industria muzicală include o mulțime de momente importante, din care sunt multe de învățat.

Dragoș este acum Artist Booking & Programming Emagic și Co-Manager B.U.G. Mafia, dar a făcut parte și din echipa editorială a revistei Bravo și a fost unul dintre cei care au lansat pe piață brandul Hades Records, un brand care a reprezentat foarte mult în istoria muzicii rap underground.

Despre ce am vorbit cu Dragoș Chiscoci:

• etapa în care a fost emcee, DJ și grapher
• Hades Records - cum a ajuns o casă de discuri să fie "pe bune", în ce moment și în ce context
• la ce te ajută facultatea de cibernetică în industria muzicală
• cum se scria horoscopul la Bravo România
• primul concert cu Gipsy Kings Tribute Band în România
• Wu-Tang Killa Beez în România și cum l-a ajutat trupa asta să ajungă la Emagic
• despre piraterie în România
• câteva vorbe despre ce înseamnă să lucrezi în departamentul "sponsorship" la un festival
• B'est Fest: un proiect înaintea timpului său / publicul român și cât de nepregătit era el pentru un asemenea festival
• despre cluburi și venues din România
• B.U.G. Mafia - cum se vede din punctul de vedere al managerului
• care este atitudinea corectă pe care e nevoie să o impui ca manager de artist față de artistul tău
• care este de fapt clientul tău în calitate de booker
• cultura "ieșitului" la români și lipsa dorinței de a descoperi artiști și muzică nouă
• viitorul post-pandemic al industriei de live
• despre festivalurile de showcase
• când ne vom întoarce la normal
• măsurile de siguranță sanitară în evenimente

Dragoș, îți mulțumesc mult pentru ocazia de a fi unul din puținii oameni care ți-au luat interviu. Și să rămâi la fel de scump la vorbă, ca să am, mai departe, cu ce mă da mare.

Ce difuzări numărăm?

Media Forest ia în considerare playlisturile de pe următoarele radiouri: Europa FM, Kiss FM, Magic FM, Pro FM, Național FM, Radio România Actualități și Radio ZU. Odată cu publicarea fiecărui val de audiențe – pentru că la radiouri audiențele nu sunt zilinice, ci se publică o dată la 4 luni – ei măsoară play-urile pe care le-a avut fiecare piesă din playlisturile acestor radiouri. După care iau informația asta și o compară cu audiența pe care a avut-o fiecare din posturile de radio în cel mai recent val și aproximează cam câți oameni au auzit piesa respectivă în intervalul monitorizat. Cu alte cuvinte, și am să fac comparația între posturile din trustul la care lucrez ca să nu zică lumea că-s arogant, un play pe Kiss FM va ajunge la urechile mult mai multor oameni decât un play pe Magic FM.

Știu că astea 7 posturi de radio nu sunt, poate, pe gustul tuturor. Și că ele nu sunt un etalon pentru multe genuri muzicale care, de altfel, se bucură de succes sau de fani înfocați la noi în țară.  Pe de altă parte, cred că, pentru a înțelege cum au stat lucrurile cu muzica mainstream în 2020, ne descurcăm destul de bine cu astea.

Iată cota de piață (market share este un coeficient la care pe lângă numărul de ascultători contează și timpul mediu de ascultare) a fiecăruia din ele conform celui mai recent val de audiență pe publicul comercial (18 – 49 de ani) plus ce s-a modificat față de precedentul val de audiență.

Kiss FM 15,0% (-0,1%)

Radio ZU 14,2% (+1,7%)

Europa FM 9,4% (+0,1%)

Radio România Actualități 4,8%

Magic FM 5,2% (-)

Pro FM 3,6% (-0,2%)

Național FM 1,1% (+0,2%)

Așadar topul Media Forest pe care l-am luat ca referință acoperă 53,12% marketshare (+0,72% față de astă-vară) și include cele mai ascultate posturi de radio din România. Adică este, cum ar veni, relevant.

Ce am făcut eu?

Am luat topul anului 2020 publicat Media Forest și am urmărit și cuantificat cam tot ce am putut cuantifica:

• topul caselor de discuri din România în funcție de difuzările pe care fiecare din ele le are pe radio
• ce procent din piesele din top sunt coproducții
• topul celor mai difuzați artiști români (număr de piese)
• topul compozitorilor (număr de difuzări)
• topul textierilor (număr de difuzări)
• piese noi, piese vechi (lansate în 2019), piese foarte vechi (lansate mai devreme de 2019)
• în ce limbă sunt cântate cele mai difuzate piese de pe radio

Oriunde s-a putut, am comparat rezultatele pe 2020 cu cele pentru vara lui 2020. Nu că ar fi cine știe ce relevanță în treaba asta, dar măcar așa aflăm ce influență are vara asupra trendurilor unui an întreg. De la ediția din toamnă a genului ăstuia de postare am să compar mere cu mere, adică vara 2020 cu vara 2021 și așa mai departe. Dar până acolo mai e un pic.

Până la muzică, un pic de autopromo

Hai bine v-am găsit în 2021, un an pe care ni-l doresc tuturor din industria muzicală să fie normal. Și s-ar părea că avem niște șanse să se întâmple asta peste câteva luni. Prin "asta" înțeleg o revenire treptată și lentă la normal.

În primul rând câteva vești despre podcastul ăsta în sine. Primul episod a fost difuzat în 1 noiembrie 2017, iar azi am ajuns la episodul 65, o performanță de consecvență. Audiența medie pe episod este de 155 de ascultări, ceea ce, pentru un produs atât de nișat cum e podcastu' lu' Fințescu, este o mare realizare pentru care vă mulțumesc. Nu mă las de meseria asta, ci din contră. Am planuri mari pentru 2021 pe care vi le voi dezvălui la momentul potrivit.

Primul upgrade e primit cadou de la soția mea, Georgiana și fiica mea, Mara, via Moș Crăciun. Mă aud mult mai bine și mă voi auzi mult mai bine de acum încolo pentru că am microfon profi de studio de care sunt foarte mândru.

Hai cu subiectul!

Ideea episodului de azi a fost simplă. Hai să vorbesc cu oameni de radio (din care cât mai mulți playlist manageri) și să îi întreb dacă ei simt că pandemia a adus vreo schimbare sau a născut vreun nou gen muzical. Motivul pentru care am ales oameni de radio mi se pare evident, dar hai totuși să-l explic, că așa-i frumos: oamenii care se ocupă de playlisturile radiourilor sunt modificați genetic să fie extrem de atenți la orice trend nou apare oriunde în lume sau în propria lor patrie, astfel încât să fie mereu la curent cu tot ce prinde la public, să nu cumva să piardă vreun moment important.

Pandemia face parte din viețile tuturor oamenilor de pe Pământ de aproape un an. Ceea ce nu e mult dacă privești durata asta din punct de vedere istoric, dar e totuși suficient timp pentru a ne afecta felurile în care simțim, dorim, ne temem. Și dacă suntem atât de profund afectați, cu siguranță că și modul nostru de exprimare este afectat, chiar dacă, poate, noi nu ne dăm seama de asta.

Așa că am conceput următorul text:

Sclavia, sfârșitul primului război mondial și al gripei spaniole, războiul din Vietnam, lumea gri a industrializării britanice, segregarea rasială din cartierele New York-ului - toate astea sunt etape ale istoriei omenirii care au adus schimbări de mentalitate majore și au născut noi curente muzicale.

Așa au apărut blues-ul și jazz-ul, charleston-ul acrobatic din "the roaring twenties", rock-ul psihedelic și heavy metalul, punk-ul, rap-ul.

De aproape un an omenirea se confruntă cu un astfel de moment de imensă presiune socială: pandemia. Peste care se suprapun o mulțime de alte tulburări sociale: extrema dreaptă în ascensiune, o mișcare anti-globalizare din ce în ce mai puternică, Brexit, tensiuni rasiale, tensiuni religioase, război economic cu China, Rusia din ce în ce mai agresivă. Lumea e plină de încordare.

Se reflectă în vreun fel toată această tensiune în trendurile muzicale ale sfărșitului de 2020 și începutului de 2021?

Și, dacă nu, vă așteptați ca sfârșitul pandemiei să aducă vreo schimbare majoră în muzică? Vreun curent muzical nou?

Textul ăsta l-am trimis spre playlist manageri, directori de programe, DJ cu mare experiență din următoarele radiouri, în ordine alfabetică: Asha Radio, Europa FM, Kiss FM, Kiss TV, Național FM, Rock FM, One FM, Pro FM, Radio Guerrilla, Radio România Actualități, Radio Seven, Radio ZU, Tanănana, Urban Sunsets, Virgin Radio.

Evident că nu mi-au răspuns toți. Dar toți cei care mi-au răspuns sunt incluși cu vocile lor cu tot sau cu textele pe care mi le-au scris citite de mine în episodul de astăzi. Aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care mi-au răspuns pentru timpul acordat și pentru amabilitatea de a contribui la o încercare de a evalua trendurile muzicale ale anului 2021.

Răspunsurile lor vor fi dat tot în ordine alfabetică, să nu supăr pe nimeni. Și la sfârșit o să încerc să trag niște concluzii, chestie care va fi mult mai dificilă decât pare acum, vă rog să mă credeți.

Să începem, deci:

Ana Moga (playlist manager Asha Radio / DJ Kiss FM)

Idei principale:

• muzica vindecă
• sunt foarte multe stiluri muzicale, deci e greu să mai apară unul nou
• Tik Tok va fi trend setter pentru muzică în 2021

Andrei Stroe (playlist manager Kiss TV / ex-director de programe Virgin Radio)

• 2020 a fost un an stresant pentru artiști
• doar maneliștii au făcut piese cu tema pandemie

Gilda Comârzan (playlist manager Radio Guerrilla)

"Dacă mă uit retrospectiv la tot ce a însemnat 2020 în muzică,  înțeleg de fapt ce s-a întâmplat în lume, pornind de la evenimentele principale ale anului, terminând cu nevoile esențiale ale oamenilor. Am regăsit cu precădere Pandemia, Brexit-ul și Situația Politică din SUA. S-au întâmplat prea multe și prea repede în 2020, iar muzica a fost ca un soi de jurnal, de terapie audio. În același timp, mulți s-au întors către rădăcinile muzicii, către stilurile care s-au format datorită unor alte evenimente. Istoria se repetă, iar artiștii au adus în prim plan piese celebre. Există reinterpretări pentru 'Let it be' sau 'Heart of glass', remasterizări pentru 'Mad about you' pentru pentru albumul Rammstein din 1995. În 2020 cred că am auzit cele mai multe fragmente muzicale cunoscute, însă cu versuri noi.
A fost un an dificil și plin de provocări. Unii au compus mai mult, alții deloc, unii au reușit să înregistreze, alții să facă și clipuri via Zoom.
Însă, pe lângă toate acestea, momentul meu audio memorabil din 2020, este cel din primăvară, când, la unison, radiouri din întreaga lume au difuzat 'You will never walk alone'.
Cred că industria muzicală va continua să readucă în prim-plan ritmuri, versuri și stiluri din anii 70, 80 și 90, adaptate lui 2021 prin tematică."

Cristi Hrubaru (playlist manager & director de programe Rock FM)

• cu siguranță că pandemia va fi prezentă în muzică multă vreme de acum încolo
• sfârșitul pandemiei va aduce o explozie de bucurie și de concerte

Cristi Nitzu (playlist manager One FM / DJ Kiss FM)

"Nu cred că tensiunea creată de pandemie se va reflecta in trendurile muzicale. Există țări din Asia unde masca de protecție este obligatorie de aproximativ 15 ani, timp în care au existat Gripa Aviara, SARS și acum Covid. În niciuna din aceste țări nu au apărut noi curente muzicale... Într-adevăr, Coronavirus a reușit să ne izolezeze mult mai mult comparativ cu Gripa Aviară sau SARS, dar oamenii s-au adaptat și au reușit să mute cam toată activitatea online (producție muzicală prin Team Viewer, videoclipuri prin Zoom și chiar concerte online)."

Tony Teșiu (director de programe Radio ZU)

"Pe mine nu mă interersează să anticipez un nou trend muzical. Eu difuzez muzica pe care o simt cât se poate de mulți oameni din targetul meu. Cunoașterea și adaptarea sunt părți mai importante a ceea ce fac comparativ cu anticiparea. Research-ul și experiența mă ajută să cunosc ce vor oamenii, softul de programare muzicală și deasemenea experiența mă ajută să adaptez ce le ofer. Adaptarea fiind în rezonanță cu valorile brandului pentru care lucrez."

Vlad Conovaru (playlist manager Tanănana)

• producțiile sunt de "apartament"
• artiștii au cântat despre ce au simțit în pandemie
• nu apare niciun curent muzical nou adus de pandemie, pentru că acum sunt prea multe genuri muzicale deja
• există piese cam despre orice făcute de-alungul timpului, deci s-ar putea să existe reeditări ale unor piese mai vechi

Bogdan Strătulă (Urban Sunsets)

• a fost secetă de lansări de albume în 2020, pentru că artiștii nu aveau cum să monetizeze și live conținutul nou
• a fost loc pentru new commers, dar n-a apărut nimeni care să-i atragă atenția
• nu-s concerte, nu-s bani, nu vă dăm muzică

CONCLUZII

Oamenii de radio. care au răspuns par să fie cu toții de acord că nu va exista un gen muzical care să apară post-pandemie, iar motivul cel mai des invocat pentru această lipsă este că deja există un surplus de genuri muzicale și de muzică în general. Dar toată lumea pare să fie de acord că, totuși, pandemia își va pune în continuare amprenta pe creațiile muzicale, fiind prezentă în versurile pieselor sau ca subiect tratat de piese.

Ce mi se pare foarte interesant este subiectul reeditărilor care s-ar putea să fie unul destul de interesant. Pe românește, ideea ar fi cam așa: de ce să ne mai batem capul să facem noi piese care să se potrivească prezentului când există deja piese șmechere care să meargă cu aproape orice situație s-ar întâlni omenirea. Hai să căutăm în arhive în loc să ne apucăm noi să reinventăm apa caldă. 2021 ar putea fi, așadar, anul în care se vor face niște covers șmechere ale unor piese cu mesaj puternic din trecut.

O altă concluzie pe care v-aș ruga să o țineți minte e cât de ocupați sunt directorii de programe și playlist managerii. Deși pe aproape toți cei cărora le-am trimis întrebarea îi cunosc personal, doar o jumătate din ei mi-au răspuns la întrebare. Cred că ăsta e momentul să-i mulțumesc Iuliei Pop, de la Overground, care mi-e și colegă de organizare la Mastering the Music Business, pentru ajutorul pe care mi l-a dat cu Gilda Comârzan și Vlad Conovaru, pe care nu-i știam. Iar lor să le mulțumesc pentru că au acceptat să-mi răspundă așa, indirect. Deci Iulia, mulțumesc. Revenind, dacă doar o jumătate dintre cei întrebați au răspuns la o întrebare care le dădea ocazia să-și spună părerea și să-și asume rolul de experți, vă rog eu să nu vă mai supărați pe ei și să nu vă mai frustrați când oamenii ăștia nu vă răspund atunci când le trimiteți muzica voastră. Ei chiar sunt foarte ocupați.

Hai să ne auzim cu bine!

Și nu uitați că am scris un articol despre muzica românească aia de a intrat pe radio în vara lui 2020.

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui Dan Byron, lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor.

În cazul în care nu ați reușit încă, aveți aici link spre episodul 1 și episodul 2 din biografia audio a lui Dan Byron.

Azi reușim performanța să ajungem în prezent cu viața lui Dan. Dar am povestit o grămadă, pe următoarele subiecte (și pe multe altele pe care nu le enumăr aici ca să nu dau chiar toate spoilerele din lume):

• eterna problema românească a tobarului
• reînființarea trupei Urma
• e mai mișto prezentul decât trecutul pentru alternative?
• apariția lui Codruț Dumitrescu și vânzările corporatiste de gherilă
• apariția byron - trupa care a pornit cu un solit, manager și sunetist
• momente mișto în istoria trupei byron
• despre EP-ul lansat de Dan în luna noiembrie

Va urma, în 2021, o altă biografie audio. Că văd că v-a plăcut asta.

Sunt puține lucruri mișto pe care mintea mea să fie în stare să le asocieze cu pandemia. Dar unul este cu siguranță răgazul să fac chestii la care m-am tot gândit, dar pentru care n-am avut niciodată suficient timp. Să fac o biografie audio de artist e un gând cu care mă tot întâlnesc pe la mine prin creier încă din vara lui 2018. E, uite că a ieșit în iarna lui 2020, aproape fără să vreau, prin amabilitatea de a fi sincer și vorbăreț a lui Dan Byron, lucru pentru care îi voi fi foarte, foarte recunoscător de-acum și pururea și-n vecii vecilor.

Episodul 1 al biografiei lui Dan este, în caz că nu l-ați ascultat încă, aici.

În episodul ăsta Dan povestește despre:

• etapa medievală a istoriei lui personale
• cum e să cânți într-un garage band, varianta de România
• începerea etapei Kumm a din viața lui Dan
• cum a ajuns Dan să doarmă în cada lui Eugen
• cum e să ai otită, dar să ai sinuzită de fapt
• viața în Cluj
• cum s-a întâmplat de a apărut Urma
• un mic prohod nevinovat cântat pentru vechea Vamă Veche (pretextat de primul concert Urma)
• 1 an de pauză în Urma
• cât de ușor e să ajungi artist internațional... sau nu?

- VA URMA -

După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”.

M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna septembrie am avut 33 de  piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top. Ba chiar una din cele mai lungi ediții de până acum.

Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii octombrie găsiți aici.

Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea”

Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Ce e “Topu’ la bula mea”

În caz că le-ați ratat avem așa: ediția aprilie, ediția mai  ediția iunie, ediția iulie și ediția august publicate până acum. După ce a apărut prima ediție mi-am dat seama că ideea mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu “șlagăre”.

M-am hotărât să mă țin de topu’ ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar “Topu’ la bula mea” se publică întotdeauna în lunea următoare. Pentru luna septembrie am avut 21  de  piese clasificate. Deci stăm foarte bine. Avem top.

Playlist de YT cu toate piesele din ediția lunii septembrie găsiți aici.

Cum departajez piesele din “Topu’ la bula mea”

Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Pentru episodul de podcast de azi am revenit la înregistratul la volan. Poate că asta-i va dezamăgi pe puriștii sunetului, dar, pentru mine, vorbitul liber reprezintă în continuare o plăcere imensă. Așa că o să-mi cer scuze pentru calitatea sunetului și o să mă bucur de libertate, cel puțin încă o vreme de acum încolo.

Episodul de azi e înregistrat acum două zile, în timp ce mă întorceam de la Botoșani, unde avusesem un eveniment privat - un majorat. Unul din cele câteva pe care Partydul Kiss FM le-a avut în luna septembrie. Și, cum conduceam eu așa înapoi spre casă, m-am lăsat pradă uneia din deformările mele profesionale de manager de artiști - anticiparea. Pentru că da, un manager bun e cel care reușește să anticipeze și să evite probleme cât mai multe în loc să le rezolve după ce ele au apărut deja.

Și, anticipând eu așa alene, m-a cam luat depresia. Pentru că, hai să fim sinceri, viitorul industriei de evenimente nu arată deloc promițător. În cel mai bun caz afirmația anterioară este valabilă pentru viitorul pe termen scurt. În cel mai rău caz... aici putem lăsa pesimismul fiecăruia din noi să zburde voios.

În episodul de azi vă povestesc despre motivele pentru care viitorul industriei de evenimente nu sună deloc bine, de ce evenimentele de vara asta n-au fost nici profitabile, nici nu prevestesc vreo revenire, trec în revistă tipurile de evenimente și de ce nu vor funcționa ele mai deloc în următoarele cel puțin 6 luni.

Și pentru că am învățat să fiu constructiv, adică să ofer soluții sau măcar să indic niște căi de urmat, vă invit, spre final, să luați o foaie și un pix și să calculați realist și la rece, dacă mai rezistați încă 6 luni din punct de vedere financiar sau nu. Iar dacă răspunsul e nu, să vă apucați să căutați alte surse de venit acum, cât încă n-ați ajuns ca Șarpe din Murdar.

E, după ce am fost constructiv, am zis să luminez și mai tare episodul ăsta lugubru de podcast. Așa că am încheiat cu câteva chestii pozitive pe care le-a adus pandemia în industria muzicală. Pentru că da, există.

Săptămâna viitoare am programat interviul lunii septembrie care e cu Cristi Stan - Sublime România. E înregistrat deja și vă promit că e o continuare genială și extrem de sinceră a episodului de podcast de azi.

MMB Online

Acum două săptămâni s-a întâmplat Mastering the Music Business Online. Ne codim toți ăștia de o organizăm să-i zicem a cincea ediție, pentru că la fel ca o industrie întreagă, la fel ca o lume întreagă, ne cam vine să nu punem anul ăsta la socoteală în niciun fel. Dacă n-ați fost pe fază, asta-i vestea proastă: că s-a întâmplat și nu ați prins conferința. Vestea bună e că ea va apărea integral pe canalul nostru de YouTube în curând. Așa că faceți bine și dați repejor cu subscribe ca să fiți pe fază.

Din cele 24 de paneluri și prezentări, eu am fost prezent în 10, în calitate de moderator. Nu că vreau să mă laud, dar cred că treaba asta mi-a dat ocazia să iau pulsul industriei cu o acuratețe destul de mare. Și nu-i vorba aici doar de patria noastră, ci de industrie la modul general, dat fiind faptul că am avut speakeri invitați cam de peste tot. Așa că azi vă dau concluziile mele. Adică fix ce am înțeles eu.

Ce paneluri am moderat

Pe rând, în ordine cronologică au fost așa:

1. The Music Business in Crisis. Invitați: Tom Deakin (UK) Director - Global Member Relations, MERLIN (societate care reprezintă drepturile de autor ale independenților la nivel global), Kees van Weijen (NL) President - Impala (asociația europeană a caselor de discuri independente), Didier Gosset (BE) Membership & Communication Manager - Impala Music, Corinne Sadki (FR) Head of study, communication and digital development at Le Bureau Export / President EMEE (EMEE - asociație europeană a birourilor de export)
2. Survival of the live(est). Invitați: Nicoleta Sandu (RO) Head of Booking - Global Records, Edy Chereji (RO) Head of Communication & Brand - UNTOLD Universe, Guido Janssens (RO) Managing Partner - Emagic, Președinte AROC (asociația organizatorior de evenimente din România), Ștefan Zaharescu (RO) Booking Manager - /FORM SPACE
3. How did the producers take it. Invitați: James Morgan (UK) Founder - Pieces of 8 Music, Alex Pelin (RO) Songwriter, Producer, George Calin (RO) Artist / Music Producer / DJ - Manuel Riva
4. The insanity of remaining sane. Invitați: Mihaela Ivan Holtz (USA/RO) Psychotherapist,  Ekaterina Bazhanova (RU) Artist Manager / Founder - Music Development Russia
5. Cum va schimba pandemia publicul de evenimente muzicale. Invitați: Cristian Stan (RO) Promoter - Sublime Romania, Codruț Dumitrescu (RO) Music Manager - Overground Music, Antonio Nartea (RO) Event Manager - Expirat, Emil Ionescu (RO) Managing Director - BestMusic Live Concerts & iabilet.ro
6. Închiși în casă, dar deschiși la public. Invitați: Cornel Ilie (RO) Artist Vunk, Doru Trăscău (RO) Artist The Monojacks,  Dan Byron (RO) Artist byron
7. Cum ajuți autoritățile să ajute industria. Invitați: Ștefan Teişanu (RO) Antreprenor | Director - Centrul Cultural Clujean, Anca Lupeș (RO) Founder - Mastering The Music Business, Iulia Popovici (RO) Co-founder - Trans-sectorial Association of Independents in Culture (ATIC)
8. Somewhere, somehow, there's business to be done. Invitați: Rachel Karry (USA) Co-Founder & President - World Artists United | Founder & Executive - Music Entrepreneur Conference, Keren McKean (UK) Business Development Manager | Former Manager - Snow Patrol, Neeta Ragoowansi (US) President - MMF-US, Entertainment Attorney, Co-Founder/SVP - NPREX, Global Co-Chair - Women in Music
9. Artist management in time of crisis. Invitați: Hannes Tschürtz (AT) Founder - Ink Music, Grace Puluczek (ES) Founder & CEO - 3 Notes Management,  Ekaterina Bazhanova (RU) Artist Manager / Founder - Music Development Russia, Jake Beaumont-Nesbitt (UK) Policy Advisor - The International Music Managers Forum
10. Is Spotify still a music streaming app? Invitați: Dragoş Stanca (RO) Founder - UPGRADE 100 & Think Digital, Henriette Heimdal (UK) Market Development UK & EU - CD Baby, Peter Åstedt (SE) Booker - Future Echoes, one of the original Spotify shareholders

Impresii generale

Cam toată lumea pare să fie de acord că 2020 este un an compromis în totalitate. Sunt slabe speranțe că toamna va aduce vreo veste bună în ceea ce privește industria de live sau vânzările de produse fizice (CD-uri, viniluri, merch). Și tot cam toată lumea pare să spere că 2021 va fi anul revenirii, chiar dacă nu va putea fi vorba despre o revenire 100% la starea de lucruri pre-pandemie.

Cu toate astea, luați la bani mărunți, cam nimeni nu poate spune de ce s-ar părea că 2021 va aduce o relaxare a regulilor impuse evenimentelor. E vorba doar despre speranța că va apărea, de undeva, o soluție pentru ca pandemia să fie ținută în frâu sau, și mai bine, să fie făcută să dispară.

Despre evenimentele sub restricții

E drept că aici concluzia mea se bazează mai mult pe piața din România. Aici atât promoterii, bookerii de la venues, cât și impresarii de artiști par să fie cu toții de acord că evenimentele (concertele) care se pot organiza în prezent nu sunt și nu vor putea fi niciodată un mod de viață cu care să ne obișnuim. Concertele care se întâmplă acum sunt soluții de avarie, care să permită subzistența industriei muzicale și, mai important decât atât, să păstreze relevanța artiștilor și a locurilor în care se organizează evenimente.

Despre sprijinul dat de autorități industriei muzicale

Din nou mă refer aici cu precădere la România, pentru că asta ne doare cel mai tare. Părerea generală pare să fie că Ministerul Culturii a avut o deschidere fără precedent față de problemele pe care le are industria noastră în această perioadă, ceea ce e un lucru lăudabil. Din păcate, același Minister al Culturii nu are cine știe ce dare de mână în guvern, ceea ce se traduce prin foarte puține proiecte de sprijin inter-ministeriale. Pe românește, cultura nu reprezintă o prioritate pentru nimeni, astfel încât e pusă hăt, departe, la coada celor care așteaptă ajutoare. Adăugați la asta haosul deciziilor care este inerent pentru o administrație neobișnuită cu situațiile de criză și iată unde suntem. S-au făcut remarcate în această perioadă absența unui tablou general al industriei care să arate autorităților cât de importantă e industria muzicală pentru economia României, precum și absența unor organizații care să reprezinte diversele sectoare și interese ale industriei, organizații care să poarte acest dialog cu Guvernul.

Despre strategii de viitor

Aici toată lumea e de acord. Tot ce poți face este să plănuiești pe termen scurt, să nu disperi, să stai cu ochii deschiși ca să prinzi orice oportunitate. Însă n-are rost să-ți faci planuri pe termen lung, pentru că situația generală este atât de volatilă, încât riscul ca planurile tale să devină imposibile este extrem de mare. Există o singură strategie de viitor pe termen lung de care merită să ții seama: să reziști, că o să treacă ea și pandemia asta.

Despre depresie și anxietate

Da, e groasă treaba în industria noastră. Da, suntem mulți care simțim că ne ducem cu capul. Și nu, nu e nicio rușine să cerem ajutor de specialitate. Încă vreo câteva chestii care ne pot ajuta să rămânem întregi la tărtăcuță: evitarea supraalimentării cu știri, evitarea inactivității (fă orice, numai să faci ceva), o viață ordonată (fă-ți un program și ține-te de el), sport, evitarea exceselor de orice fel.

Despre evenimentele online

S-a încercat, s-a sperat, n-a ieșit, după cum v-am zis și eu acum ceva vreme. Cu mici excepții, evenimentele online au fost un balon de săpun la care publicul n-a reacționat aproape deloc.

Despre digital

Veniturile din digital nu sunt și se pare că nici nu vor fi suficiente pentru a permite salvarea industriei. Asta în condițiile în care nu trebuie să uităm că toate platformele de streaming sunt de fapt companii de big tech, cărora le pasă prea puțin de industria muzicală - vezi Spotify și virajul pe care se pare că marea platformă de streaming îl face spre podcasting în detrimentul muzicii.

Despre muzică

Am lăsat-o pe asta la final, pentru că e cea mai importantă. Deși monetizarea noilor producții e aproape imposibilă în condițiile în care concerte, festivaluri și turnee nu pot fi organizate, e important să se lanseze muzică într-un ritm cât mai alert pentru a nu rupe legătura cu fanii. Relevanța este cel mai important lucru: n-avem voie să lăsăm oamenii să uite artiștii pe care îi iubesc.

Concluzii

E amar prezentul, așa este. Dar n-are sens să-l comparăm non stop cu trecutul, pentru că asta nu ne aduce niciun fel de avantaj. Astea-s timpurile ce ne-au fost date, e treaba fiecăruia din noi să găsească soluții de supraviețuire. Un lucru e cert: la un moment dat ne vom reveni pentru că oamenii au nevoie de muzică în viața lor.

Stay safe! O să fie bine din nou la un moment dat.

Carina Sava este colegă cu mine la MMB. Și mai este manager Vama și Vunk. Și mai este Agenția de Vise. Și mai este și tobă de carte. Și mai este un om pe care e bine să-l ai de partea ta la o negociere - pentru că nu se lasă. Acum vreo 12 ani, studentă fiind în Timișoara, nu știa spre ce fel de carieră să se îndrepte, dar un lucru era clar: nu-și dorea să aibă nimic de-a face cu industria de entertainment. Dar, pentru că așa-i viața, acum este definitiv și iremediabil îndrăgostită de meseria ei. 5 minute s-o vezi la lucru și te prinzi imediat de chestia asta.

Ca și atâtea alte discuții din podcastu' lu' Fințescu, și pe Carina am dus-o la începuturile carierei ei și am luat-o cătinel spre prezent. Și ne-am oprit oridecâteori a fost câte ceva de învățat. Am vorbit despre (și nu în ordinea de mai jos):

• felul în care a început să lucreze împreună cu Tudor Chirilă
• primele experiențe în calitate de organizator de evenimente
• cum ajungi manager de artist fără să te prinzi că asta se întâmplă cu viața ta
• câteva lecții pe care le înveți făcând management de criză
• despre cât de ușoară e meseria de impresar atunci când managerul își face bine treaba bine
• cât de important e să citești despre meseria pe care o faci
• Master's Degree la Berklee - scump da' bun?
• cum e să lucrezi cu artiști la început de drum vs. a lucra cu artiști consacrați
• cum e să lucrezi simultan cu doi artiști consacrați
• cum e să fii managerul unui artist polivalent cum este Tudor Chirilă
• dacă se întâmplă să ai un artist care își exprimă răspicat opiniile politice și / sau sociale, ce te faci?
• despre ce-i de făcut pe timp de pandemie
• despre MMB Online de anul ăsta

Și asta, evident, nu-i tot. Ne-am cam întins la vorbă un pic, dar eu zic că-s multe de învățat din discuția noastră. Spor la ascultat!

Era să am alt subiect azi, dar, prin amabilitatea lui Marian Hurducaș, care mi-a trimis un articol al lui Hoinaru, m-am sucit. Pentru că mi se pare extrem de important să stăm un pic de vorbă despre un fenomen care a apărut recent în mainstream-ul românesc: colaborările între artiști de mainstream și maneliști.

Am să încep prin a spune că, personal, nu-mi plac manelele. Nu ascult așa ceva pentru că manelele nu mă ating în niciun fel. Asta nu înseamnă însă că nu le recunosc drept ceea ce sunt de fapt: un element important al culturii prezentului și un curent muzical care a atins o popularitate imensă fără să fie aproape niciodată difuzate de radiourile și televiziunile comerciale din România.

Despre manele am mai scris articole la mine pe blog de-alungul anilor. În "Industria și manelele", un articol pe care l-am scris acum 5 ani, spuneam că zidul care separă muzica mainstream de manele nu va mai rezista mult. Și mai spuneam că, odată ce vor apărea primele crăpături în acest zid, el se va dărâma total extrem de repede. Am vorbit despre manele și în analiza canalelor de muzică de pe YouTube pe care am făcut-o în 2017, unde am notat că, printre cele mai puternice canale din România sunt și unele de manele (Nek Music TV, de exemplu).

În fine, în "Maneaua, moTIFF să fim înguști" am pornit de la scandalul provocat de recitalul lui Dan Bursuc pe scena TIFF 2017. Recitalul a avut loc după premiera documentarului "Regii manelelor" și a iscat un haos de indignare ipocrită la vremea lui. Am argumentat în acel articol (căruia i-a dat Delia share pe Facebook ceea ce a dus la căderea timp de mai multe ore a blogului meu din cauza traficului) următoarele afirmații pe care le cred mai departe adevărate:

1. Manelele nu există și nu au existat pe radio
2. Artiști importanți din mainstream imită manelele
3. Maneliștii se pricep la muzică
4. Maneliștii au cântări
5. Maneliștii știu cu netu'

Un fel de concluzie comună a tuturor scrierilor mele pe tema manelelor ar fi că ele fac parte din cultura noastră, că sunt relevante pentru România prin numărul mare de oameni care le consumă cu drag și că (aici îl citez pe Denis Florent la Mastering the Music Business în 2017) românii sunt singura nație atât de ipocrită încât să nege (la nivel de radiouri cel puțin) un gen muzical iubit de foarte mulți oameni.

Care-i știrea?

Păi, după cum zice și Hoinaru, 2020 a adus niște colaborări nemaiîntâlnite până acum. Avem așa, în ordine cronologică:

În 15 martie 2020 se lansează Lino Golden cu Jador - "Dau Moda"

Piesa e de fapt un remake al unei piese scoase inițial de Golden Gang, care n-a avut foarte mult succes. În varianta cu Jador, "Dau moda" a reușit să facă aproape 60 de milioane de views. Vorbim aici despre o manea sadea, în care Jador deschide piesa. Strofa lui Lino Golden apare spre mijloc, iar în clip, pe lângă Lino, apare și Alex Velea. Pentru cei care nu știu, Jador este posesorul unui canal de YouTube de 617 mii subscriberi și are peste 800 de mii de followers pe Instagram. Asta în condițiile în care Golden Boy Society, gașcă din care fac parte atât Lino Golden, cât și Alex Velea, are un canal de YouTube de 640 de mii de abonați, iar Alex Velea și Lino Golden au 900, respectiv 700 de followers fiecare pe Instagram. Vorbim, așadar, despre o colaborare între artiști aflați cam la același nivel de popularitate.

Pe 30 iunie s-a lansat piesa "Rapido" - Ruby, Florin Salam și Costi

Era pe 10 în trending atunci când am făcut eu episodul de podcast și reușise să adune un pic peste 8 milioane de views. "Rapido" a fost lansată pe canalul de YouTube al lui Ruby care are aproape 100 de mii subscriberi, asta în condițiile în care Florin Salam are un canal de YouTube care se apropie de 600 de mii de subscriberi. Pe Insta Ruby e șefa, are 1,4 milioane de subscriberi, cam de 10 ori mai mulți decât Salam.

"Rapido" e încă o piesă scrisă de Costi Ioniță și regizorul clipului este Alex Ceaușu, care se și semnează la început. Piesa în sine nu e manea și pe mine m-a surprins cât de mică este contribuția lui Florin Salam, care n-are nici măcar o strofă a lui, ci mai degrabă o serie de interventii onomatopeice specifice manelelor plus câteva momente în care cântă lung și modulat. Sincer, am rămas ușor dezamăgit. Speram să fie mai mult Salam pe piesa asta.

Pe 1 iulie s-a lansat piesa "Ivanko" - Anna Lesko și Culiță Sterp

Piesa era numărul 9 pe trending atunci când eu am scris articolul și strânsese un pic peste 6 milioane de views. Canalul pe care s-a lansat "Ivanko" este cel oficial al Cat Music, asta în condițiile în care Culiță Sterp (nu cred că am cum să mă satur vreodată de numele ăsta) are propriul canal de YouTube cu aproape 900 de mii de abonați. Anna Lesko e firavă rău la capitolul ăsta, cu doar 20 și ceva de mii de abonați pe canalul ei. Pe Instagram tot Culiță e mai șmecher. Diferență de vreo 100 de mii în favoarea lui față de cei 300 de mii de followers pe care îi are Anna. Așadar două certificări importante pentru "Ivanko" - a canalului de YouTube oficial al Cat Music și al regizorului Alex Ceaușu (unul din cei mai prolifici din mainstream-ul românesc) care și-a pus semnătura pe videoclip.

"Ivanko" nu-i propriu-zis o manea. Sound-ul e mai degrabă pop-dance, piesa e făcută de Costi Ioniță (care apare și el în clip, după cum îi e obiceiul). Anna cântă în rusește, Culiță în românește, iar partea lui este, de fapt, singura care poate fi etichetată drept manea.

În fine, pe 16 iulie s-a lansat "Ce n-aș da" - What's Up și Jador

Locul 3 pe trending în momentul în care am înregistrat eu podcastul, "Ce n-aș da" a adunat aproape un milion de views în 3 zile. Piesa a fost lansată pe canalul de YouTube al lui What's Up, care are aproape 100 de mii de subscriberi în condițiile în care, după cum am mai spus, Jador are coșcogea canalul de YouTube cu 600 de mii de subscriberi. Pe Insta What's Up tot pe locul 2 este, cu 100 de mii de followers, în timp ce Jador are de 8 ori mai mulți. Așadar vedeta aici e, în mod evident, Jador.

Ce e foarte interesant la "Ce n-aș da" este cine a scris muzica. În afară de Marius Ivancea (adică What's Up), la piesă au lucrat și, atenție, Șerban Cazan și Andrei Tiberiu Maria, adică Smiley. Versuri: What's Up și Smiley. Piesa este o coproducție între Cat Music, Golden Boy Society și What's Up. Se simte sound-ul HaHaHa Production în instrumentalul piesei, What's Up mi se pare că și-a intromisionat niște inflexiuni de manea în voce, iar treaba devine extrem de clară la refren, care-i al lui Jador și care e manea 100%. Nu știu cine a regizat clipul, dar tare aș vrea să-l întreb ce a înțeles el din normele de distanțare socială. Personajele, inclusiv What's Up apar ba cu mască, ba fără mască. Singurul care-i consecvent e Jador. El n-are.

Ce înțelegem noi de aici?

Păi mie mi se pare destul de clar. Artiști, regizori, compozitori, textieri, case de discuri din mainstream, care până de curând n-ar fi acceptat nici în ruptul capului o colaborare cu un artist de manele, au schimbat macazul. Și, atenție, nu vorbim despre nume mici. Toți cei care semnează aceste colaborări sunt nume mari ale industriei, cu difuzări multe și repetate pe radiouri, cu cariere de ani multișori în spate și cu multă experiență.

Numărul mare de piese lansate într-un timp scurt ne arată că intrarea manelelor în mainstream nu-i un incident izolat, așa cum a fost cazul Danielei Gyorfi acum niște ani, ci e un trend. Bine, la Daniela a fost mai degrabă invers. Ea a intrat în lumea manelelor din care, după câte știu eu, nici n-a mai ieșit.

Booon, deci ăsta este trendul. Doar că mai apar niște întrebări la care cred că e important să răspundem, ca să știm încotro ne îndreptăm.

De ce acum? 

Manelele nu-s mai populare la jumătatea lui 2020 decât erau acum un an sau doi. De fapt, oricât s-ar văicări unii și alții, cred că stabilitatea este una din caracteristicile de bază ale manelelor, un curent muzical care și-a menținut constant numărul de fani în ultimii 10 ani cel puțin. Ba poate chiar mai mult. Pe de altă parte, artiștii de mainstream cântă piese cu iz de manea de mulți ani încoace. Adică uite două motive pentru care colaborări între mainstream și manele s-ar fi putut întâmpla de mult.

Motivul pentru care cred eu că nu s-a întâmplat nimic în sensul ăsta până în 2020 e rezerva artiștilor de mainstream de a se asocia cu maneliștii. O astfel de asociere simțeau ei că le-ar "murdări" brandul. Iar prima și cea mai importantă consecință a acestei murdăriri ar fi fost scoaterea lor din playlisturile radiourilor și ale televiziunilor muzicale, care au avut mereu o poziție foarte clară din punctul ăsta de vedere: fără manele. Mă rog, fără manele ambalate explicit ca manele. Că din alea deghizate se produc destule aici și se mai și importă din America de Sud.

Și totuși, de ce acum? Eu cred că trendul a apărut în pandemie mai ales din rațiuni financiare. Radiourile difuzează din ce în ce mai puțină muzică românească de la din ce în ce mai puțini artiști. Ceea ce înseamnă că-s mulți care au gustat din faima și banii pe care ți le aduc difuzările la radio și care au rămas pe dinafară de cam multă vreme. În plus, de 4 luni veniturile din concerte sunt zero barat sau foarte aproape de zero. Ceea ce face ca YouTube să devină una din singurele surse de venit pe care le mai poate avea un artist în această perioadă. Nu trebuie să știi fizică cuantică pentru a-ți da seama că, în România, manelele sunt atotsăpânitoare peste trending. Deci dacă vrei în trending, de unde vin views multe și încep bănuții să-ți picure în buzunar, concluzia e limpede precum cleștarul, nu?

Trend trecător sau schimbare durabilă?

E, aici nu cred că depinde nici de maneliști, nici de artiștii mainstream. Decizia asta cred că va ține de felul în care radiourile vor alege să reacționeze la acest trend. După câte știu eu, cel puțin până acum, niciuna din piesele despre care am vorbit în episodul de azi nu a fost inclusă în playlistul vreunui radio comercial din România. Dacă playlist managerii vor alege să ignore din nou succesul pe care îl au manelele la publicul comercial, atunci eu cred că avem de-a face cu un trend trecător. Dacă însă își vor regândi poziția anti-manele clară și de neclintit pe care au avut-o până acum, atunci s-ar putea ca manelele să ajungă să facă în sfârșit parte din mainstream-ul românesc din toate punctele de vedere.

Motive pentru a decide în oricare fel există destule. Un lucru, însă, nu poate fi ignorat. Cifrele. Online-ul a făcut ca succesul să fie mult mai ușor cuantificabil decât înainte. Iar dacă feat-urile astea între artiști de mainstream și maneliști dovedesc ceva, apăi lucrul ăla e că publicul care ascultă mainstream e și public de manele. E un fapt pe care, de fapt, îl știe orice playlist manager de mulți ani încoace. Doar că niciodată n-a fost dovedit mai clar ca acum.

Concluzie personală

Poate o să vă surprind pe sfârșit așa. Însă eu personal aș vrea să-i felicit pe artiștii de mainstream care au avut curajul să facă acest pas. Mie mi se pare un pas firesc din toate punctele de vedere, un pas care ar fi trebuit făcut de mulți ani. Beneficiile financiare și de popularitate se văd online și cred că se vor vedea și în momentul în care vor începe din nou cântările.

Mingea e acum în terenul radiourilor. Bine, doar la nivel ipotetic deocamdată. Când însă colaborările dintre maneliști și artiști mainstream vor deveni obișnuință, când artiștii de mainstream care vor face aceste colaborări vor fi și din cei arhi-difuzați la radio în ultima perioadă... atunci vom vedea dacă intrarea manelei în mainstream va fi totală sau nu.

Până atunci eu cred că, din nou, avem o lecție importantă de învățat de la maneliști: nețintind radioul, ei și-au concentrat energia asupra online-ului și au reușit să ajungă să-l controleze într-o atât de mare măsură, încât au devenit indispensabili succesului. Bravo, domnilor!

După ce luna trecută am stat de vorbă cu Codruț Dumitrescu de la Overground Music, luna asta am invitat-o pe Anca Lupeș, care și ea este colegă cu mine la MMB. Bine, de fapt ea este cea care a creat conferința - ca să fim exacți.

Pe Anca o cunosc de foarte, FOARTE mulți ani. Și, de-alungul timpului, aproape fără să vreau, viața m-a adus mereu în situația de a colabora la tot felul de proiecte. Acum vreo 15 ani eram MC-ul formației Sistem în turneele pe care agenția lor de booking și management, Star Management (firmă unde Anca era parteneră), le organiza împreună cu diverse branduri pentru această trupă. Apoi am făcut parte din prima promoție care a terminat cursul de I.M.E. (Industria muzicală explicată), pe care Anca l-a organizat acum vreo 6, dacă nu chiar 7 ani. Atunci când Anca a organizat (de una singură) prima ediție de MMB eu am fost cel care a cumpărat primul bilet. De la a doua ediție a conferinței am fost moderator oficial al panelurilor, devenind apoi și eu unul dintre organizatori.

CV-ul Ancăi este unul impresionant și care nu cred că poate fi egalat de vreun profesionist din România. N-am să-l pun aici, pentru că ar fi spoiler pentru episodul de podcast pe care vi l-am pregătit pentru azi. Am să spun însă că eu am învățat imens de multe lucruri de la ea, între care și că e vital să citesc cât mai multe biografii și autobiografii de artiști și de profesioniști ai industriei.

Am stat de vorbă cu Anca Lupeș despre cariera ei, începută odată cu nașterea industriei muzicale românești capitaliste. Și am reușit, într-o oră și un pic, să ajungem până în prezent, la criza urâtă și persistentă în care se află industria muzicală din cauza pandemiei. Discuția asta a noastră ne-a purtat prin subiecte cum ar fi: jurnalism muzical, Tele7 ABC, Nova Music, televiziuni muzicale și radiouri, digitalizare, Eurovision, Berklee, cu ce altă criză din istoria recentă se poate asemăna ce trăim noi acum și, surpriză, ediția MMB din 2020. Și, dacă nu o să prindeți niciuna dintre cele 4 sau 5 recomandări pe care le face Anca, să știți că despre "All You Need to Know about the Music Business" e vorba.

Acum vreo două săptămâni Spotify a făcut o mișcare pe care cam toată lumea din digital pe care o cunosc a comentat-o și interpretat-o în fel și chip. N-am văzut însă pe nimeni din industria muzicală de la noi care să pară în vreun fel afectat de cele întâmplate. Ceea ce mi s-a părut cel puțin ciudat. Apoi m-am gândit că industria de la noi și din alte părți are probleme mult mai importante, de genul supraviețuire. Dar operațiunea "Joe Rogan" inițiată de Spotify are niște ramificații, implicații și consecințe care s-ar putea să afecteze muzica la nivel global pe termen lung mai abitir decât a făcut-o pandemia.

Azi o să vă povestesc despre ce s-a întâmplat și am să încerc să vă pun știrea într-un context care să o facă mai ușor de înțeles și de interpretat. Evident că o să am și un soi de concluzie la analiza asta a mea de azi, dar vă invit cu drag și încredere să le trageți și voi pe-ale voastre.

Care-i știrea?

Știrea zice așa: Joe Rogan, unul din cei mai de succes podcasteri din lume, a semnat un deal de exclusivitate cu Spotify, care înseamnă că podcastul lui va fi distribuit exclusiv de această platformă din septembrie 2020. Pentru asta, Spotify a scos din buzunar cel puțin 100 de milioane de dolari.

Cine plm e Joe Rogan?

Corect. Nu-i neapărat nevoie să știi cine e Joe Rogan. Așa că vin să vă ajut cu niște cifre care poate vor face lucrurile un pic mai clare. Joe Rogan are un podcast care și o componentă video. El, de meserie, e comediant. Și a reușit să strângă după cum urmează:

• 8,63 milioane de subscriberi pe canalul lui de YT unde a uploadat 2396 de videouri din care extrem de puține au sub 1 milion de views, iar câteva trec de 15 milioane. Media, aș zice eu, e pe undeva la 1 milion și jumătate de views pe fiecare video.
• Are peste 2,5 milioane de like-uri pe pagina lui de Facebook.
• Are 9,7 milioane de followers pe Instagram.

Ce-i aia un podcast?

Deși sper din toată inima să știe toată lumea ce-i aia un podcast, hai să o explic și pe-asta. Podcastul este conținut care, teoretic, e exclusiv audio. Oameni care se pricep la ceva sau au o pasiune vorbesc despre asta de unii singuri sau cu alți oameni - cam asta ar fi o definiție din avion. Podcastul este, așadar, varianta audio a conținutului care în variantă scrisă se numește blog, iar în variantă video se numește vlog.

Evident că tendința prezentului de a șterge liniile de demarcație clare între genuri e prezentă și aici. Există podcasturi care au și video, există altele care sunt, de fapt, emisiuni de radio din care s-a scos publicitatea și muzica (în cea mai mare parte a ei) și sunt puse online pentru a fi ascultate oricând publicul are timp și chef să o facă.

Podcasturile au o mulțime de genuri cărora pot aparține. După genul informațiilor comunicate, ele pot fi de ficțiune (un soi de teatru radiofonic) - așa cum este Blackout, care îl are pe Rami Malek în rolul principal. La noi nu există încă un astfel de podcast, dar am informații cât se poate de certe că treaba asta se va schimba într-un viitor extrem de apropiat. Ele pot fi un soi de interviu, așa cum sunt cele mai multe podcasturi românești (Hurducast, Katai), o discuție între aceeași doi sau mai mulți oameni (Podcastul de istorie), sau solo podcasting, așa cum sunt cele mai multe din episoadele podcastului pe care taman ce-l ascultați în clipa asta.

Avantajele podcastului față de alte tipuri de diseminare a informației sunt câteva, dar extrem de importante. Iată:

1. Poate fi consumat în timp ce faci altceva. Nu poți citi bloguri sau urmări vloguri în timp ce mergi pe jos sau conduci, dar podcastul e numai bun pentru asta.
2. Creează și consolidează o relație stabilă și destul de intimă între generatorul de conținut și publicul său. Magia radioului se regăsește în podcast, când un om cu idei coerent exprimate și cu o voce expresivă poate comunica emoție și pasiune celor care vor să îl asculte. Dacă omul e bun la ce face, publicul e fidelizat rapid și apare același gen de relație pe care oamenii o au cu serialele lor preferate.
3. Cei mai mulți oameni ascultă podcasturile cu căștile în urechi. Să auzi vocea unui om care, la propriu, îți vorbește la ureche, creează impresia unei relații intime între podcaster și publicul său. Oamenii simt că sunt prezenți la discuția sau monologul pe care îl ascultă.
4. Spre deosebire de cam orice alt tip de conținut în afară de muzică, podcasturile pot fi consumate pe cam orice platformă. Giganții tech au platforme proprii (Apple Podcasts, Google Podcasts, Spotify etc.) pe lângă care mai există o mulțime de alte platforme dedicate exclusiv podcastingului, cum ar fi Sticher, iar YouTube și SoundCloud permit și ele podcasterilor să posteze conținut.

În fine, podcastul este "the new shit". Toată lumea îi acordă atenție, se investesc din în ce mai mulți bani în domeniul ăsta, consumul de podcast crește în fiecare zi. Până și la noi în țară încep să apară niște cifre destul de impresionante - Katai tocmai a anunțat săptămâna trecută că a depășit 100.000 de ascultări în total; a apărut prima rețea de podcasturi vândută de Think Digital, care are mai bine de 40 de podcasturi, împărțite în 13 categorii, care totalizează aproape 660 de mii de ascultări.

Și ce treabă are asta cu muzica, boss?

Corect. N-are. Cel puțin nu la prima vedere. Dar eu zic că e cazul să ne mai uităm o dată. Pentru că am o informație bombă, care o să vă schimbe perspectiva total. Sunteți pregătiți? Eu zic că ar fi bine să luați o foaie și un creion și s-o notați pe asta, pentru că e genul de informație care o să vă schimbe viața. Uite, aștept. Gata? Bun. Atenție că vine! O zi are 24 de ore.

Înainte să mă înjurați că vă iau la mișto, aș vrea să vă gândiți că fiecare minut pe care un om îl petrece consumând podcast este un minut pe care îl pierde muzica. În metrou în drum spre muncă, la volan în drum spre vila de la munte, oamenii ascultă muzică. Și fiecare om care alege să asculte un podcast e un om care nu mai ascultă muzică.

V-ați panicat? Ce facem? Hai să vedem cât e de negru dracu' asta până la urmă.

Spotify și podcastingul

Mișcarea Joe Rogan nu e prima pe care Spotify o face în domeniul podcastingului. În urmă cu doar câteva luni, compania suedeză a scos din buzunar 200 de milioane de dolari pentru a cumpăra o platformă de știri sportive, The Ringer, care include multe podcasturi, inclusiv pe cel al fondatorului său, Bill Simmons, unul din cele mai ascultate podcasturi de sport din State.

La începutul lui 2019 Spotify mai scosese din buzunar încă vreo 340 de milioane de dolari pentru a cumpăra două companii implicate în domeniul de podcasting: Anchor FM (platformă de podcasting) și Gimlet Media (o platformă de podcasting specializată în podcasturi narative). Planul Spotify pe 2019 în ceea ce privește podcasturile avea cam o jumătate de miliard de dolari buget.

Până la urmă, e firma lor, să facă suedejii ce vrea ei cu ea, nu? Așa e. Cu toate astea, aceste investiții se fac cu sute de milioane de dolari. Hai să vedem cum stă Spotify cu buzunarul, poate asta o să ne mai lumineze puțin.

Spotify și banii

Banii ăștia pe care Spotify îi tot bagă în podcasting trebuie să vină de undeva. Economia simplă spune că o companie, atunci când ajunge la un profit substanțial, ar putea începe să se gândească să investească în dezvoltare laterală sau în alte domenii (adiacente sau nu). În declarația de presă pe care Spotify a dat-o la sfârșitul lui 2019, compania lui Daniel Ek nu numai că n-a raportat profit, ci a marcat o pierdere de 195 de milioane de Euro, adică vreo 220 de milioane de dolari. Pe minus.

Când o companie care se află în pierdere investește într-un domeniu adiacent, așa cum este podcastingul pentru muzică, asta înseamnă că niște băieți deștepți de la compania respectivă își dau seama că modelul actual de business nu e viabil. Aoleu! Păi cum adică? Nu crește industria muzicală datorită streamingului? Dacă industria muzicală crește, nu-i treaba mișto și pentru Spotify?

Păi nu prea. Și explicația are două cuvinte: conținut propriu. Din banii pe care îi produce, Spotify dă mai departe spre artiști, compozitori, publisheri, case de discuri cea mai mare parte din ei. De-asta, punând problema într-un mod extrem de simplist, industria muzicală crește, iar Spotify pierde bani.

Ca să așezăm lucrurile într-o perspectivă cât mai apropiată de cea în care vede Spotify viitorul, poate ar ajuta să spunem că Post Malone, cel mai prolific artist pe Spotify în 2019, a câștigat aproximativ 28 de milioane de dolari. Iar Joe Rogan a încasat 100 de milioane doar ca să-și mute podcastul exclusiv pe Spotify. Mișcarea asta nu înseamnă altceva decât că podcasturile sunt sau pot fi, în viziunea actuală a companiei lui Daniel Ek, mult mai valoroase decât muzica.

Și-atunci apare, de fapt, marea întrebare:

De ce Spotify + podcasts = love?

Păi sunt o mulțime de motive. Eu o să le trec pe listă doar pe cele pe care le-am citit sau intuit eu, fără să am pretenția că le-am găsit pe toate.

Spotify nu are alte surse de venit în afară de streaming

Spre deosebire de principalii săi competitori (Amazon, Apple Music, YouTube), Spotify se bazează exclusiv pe streaming. Ceea ce îi face să fie mult mai atenți la fiecare potențial pas greșit. Dacă Apple Music o zbârcește cu ceva, există fonduri provenite din alte surse care pot fi divertate pentru a îndrepta lucrurile. Spotify nu își permite acest lux. Iar când muzica începe să fie conținut-problemă (vezi nemulțumirile compozitorilor, artiștilor și ale caselor de discuri față de banii pe care îi obțin de la Spotify), o schimbare de macaz apare ca necesară și urgentă.

Conținut original

Într-un interviu pe care fostul CFO Spotify (care în corporateză înseamnă șefu' la bani) Barry McCarthy îl dădea la CNBC în octombrie 2019, el spunea că pentru Spotify podcasturile vor fi "la fel de importante ca serialele și filmele originale pentru Netflix".

Deloc întâmplător, McCarthy a fost CFO la Netflix atunci când compania a fost listată la bursă în 2002. Iar acum, în 2020, se vede cu un ochi liber și miop cât de importantă a fost strategia Netflix de a produce filme și seriale proprii, bazate pe datele pe care, aproape fără să vrea, platforma de streaming video le adună de la userii ei.

Spotify a încercat să amestece niște conținut propriu prin niște playlisturi de-ale lor la un moment dat. Adică piese scrise ca work for hire, la care Spotify deținea toate drepturile. Să te ții atunci scandal (acum vreo doi ani) din partea industriei muzicale care s-a simțit lezată și trasă pe sfoară. Cu toate astea, judecând la rece, asta e o non-problemă. Adică nu vezi Warner scandalizându-se că Netflix pune conținut original lângă producțiile lor. Cum ziceam. E platforma oamenilor, pot face fix ce vor cu ea.

Grad de engagement

Materia primă pentru Spotify este muzica. În cea mai mare parte a ei, muzica e consumată sub formă de piese individuale. Albumele, deși pe un trend ascendent, nu bat single-urile. Iar playlisturile fix asta promovează - piese nu albume; piese nu artiști.

Ceea ce înseamnă că un consumator de muzică, în cazul fericit în care e atent la ceea ce ascultă, poate avea un engagement de aproximativ 3 minute și jumătate cu conținutul lui preferat. După care playlistul vine cu o nouă ofertă care, oricât de algoritmată ar fi, s-ar putea totuși să nu-i placă. Și atunci pa-pa engagement.

Podcasturile, pe de altă parte, au o durată mult mai mare decât o piesă. Joe Rogan are multe episoade care trec binișor de o oră. Iar oamenii care îl ascultă vor petrece mult mai mult timp ascultând atenți ce se vorbește acolo. După ce termină un episod de Joe Rogan, ei îl vor aștepta cu nerăbdare pe următorul. Deci gradul de fidelizare e mult mai mare la un podcast față de muzică.

În plus, podcasterii fac în mod curent cel puțin un episod pe săptămână. Ceea ce înseamnă că ei rămân în atenția publicului mult mai ușor decât un artist muzical, care e mult mai puțin productiv de atât și pe drept cuvânt. Durează mult mai mult să faci muzică decât podcasting.

Lejeritatea negocierii

În zilele noastre, o piesă are o târlă de oameni care au putere de decizie asupra ei. Toată târla asta de oameni stă să împartă fracția de cent pe care o aduce o ascultare. Cu cât mai mulți oameni sunt implicați, cu atât mai mult crește riscul ca unul din ei să fie nemulțumit. Că e compozitorul, textierul, artistul sau casa de discuri, unul tot o să se supere că alții fac mai mult decât el. Asta înseamnă bătăi de cap și, dacă se ajunge la conflict, mulți bani plătiți avocaților, auditorilor, mediatorilor ș.a.m.d.

La un podcast, lucrurile sunt simple. În cele mai multe cazuri singurul cu care trebuie să stai de vorbă e podcasterul însuși. Dacă el are sau nu o echipă cu care lucrează, asta-i treaba lui. Dar el este unic și deplin stăpân asupra conținutului creat. Ceea ce înseamnă că e și singurul care încasează. Mai mulți bani care ajung la un singur om înseamnă șanse mai mici ca el să ajungă vreodată să fie nemulțumit. Dacă, totuși, se ajunge la conflict, Spotify are de negociat cu un singur om.

Multiple posibilități de monetizare

Când o piesă e, mă scuzați de expresie, stream-uită pe Spotify, ea produce venit care poate avea două surse: adurile variantei free, sau o cotă parte din abonamentul subscriberului premium. Și cu asta, basta! N-ai ce să-i mai faci, oricât ai încerca.

La un podcast, însă, treaba e mult mai fertilă. Se poate face product placement vizual, audio sau adio-vizual. Se poate vinde podcastul unui partener. Se pot insera pauze de publicitate audio în cadrul podcastului. Și astea-s doar chestiile la care m-am gândit eu acum, pe repede înainte.

Costuri

Foarte multe din costurile aferente unui podcast sunt fixe. Echipamentul de care e nevoie pentru a se produce podcastul e cumpărat la început, apoi mai trebuie doar updatat periodic. Poate niște bani băgați în promovare tot așa, mai ales la început. Singurul cost repetitiv este cel al echipei, dacă există. Însă podcasterii sunt recunoscuți ca adepți ai metodei "eu centrez, eu dau cu capul". Ei sunt cei care aleg subiectul, fac cercetarea, vorbesc, fac producția audio și se ocupă și de promovarea digitală a produsului.

E, dacă ar fi să mă apuc acum să fac o listă cu toți oamenii care sunt implicați și trebuie plătiți pentru ca o piesă să ajungă pe Spotify, s-ar putea ca episodul de azi să-și dubleze durata. Ceea ce înseamnă că pentru o piesă este mult mai greu să ajungă "in the black" (adică pe plus) decât pentru un podcast.

Volatilitate

Cu subcapitolele "Costuri" și "Engagement" în minte, hai să ne gândim un pic la rezultatul final. Avem o piesă de 3 minute și jumătate, care a costat destul de mult timp și bani. E lansată pe Spotify și toată lumea care a lucrat la ea e convinsă că o să fie mare succes. Șanse ca toată lumea aia să se înșele sunt multe rău de tot. În plus, Spotify este renumit pentru faptul că nu oferă date aproape deloc. Nu poți ști care-i partea de piesă care a alungat oamenii, nu ai de unde să știi ce gen de oameni te ascultă și ce alte muzici mai ascultă oamenii care te ascultă pe tine. De ce nu face Spotify asta? Pentru că datele astea le folosesc ei, sunt ale lor și ei nu văd niciun motiv pentru care le-ar împărți gratuit în dreapta și în stânga. Adaugăm la asta și gradul de engagement redus al produsului și ne dăm seama că, fie și cu toate informațiile din lume, s-ar putea ca o piesă să nu genereze date relevante astfel încât să ajute producătorii de conținut să-și învețe lecția și să vină cu un produs mai bun data viitoare.

Podcasterul, pe de altă parte, are o altă relație cu publicul său. El își poate da seama mult mai ușor ce prinde și ce nu. În plus, el poate scoate mult mai ușor conținut. Ceea ce înseamnă că îi este mult mai ușor să treacă peste eventuale greșeli, să învețe din mers, să-și țină publicul aproape, să evolueze.

Deci cum facem? Ne îngrozim?

Eu cred că nu e cazul. Dacă aplicăm principiul cererii și ofertei la capitolul muzică, în momentul de față pe piață oferta depășește cererea de un număr astronomic de ori. Pe românește, e prea multă muzică. Ăsta e unul din motivele principale ale devalorizării ei.

Dacă virează tare spre podcasturi, Spotify va determina mișcări similare și din partea concurenților săi. Iar asta va ajuta de fapt lucrurile să se echilibreze. Și chiar dacă veniturile obținute de muzică din streaming se vor diminua la nivel global, asta nu înseamnă că vor dispărea artiștii care reușesc să își contruiască un fanbase corect și sănătos. Muzica pe care oamenii o ascultă va rezista. Muzica pe care oamenii o aud, ea va avea o problemă. Dar genul de muzică de consum este oricum amenințat din multe părți în prezent. Cea mai mare amenințare, după cum o spuneam și acum vreo doi ani parcă, vine din partea tehnologiei. De ce să plătești oameni să facă muzică de duzină când un A.I. se va descurca de minune și fără nazuri?

Deci ca artist manager, eu vă sfătuiesc să aveți o strategie pe termen mediu și lung care să aibă două obiective principale:

• concentrați-vă pe fani reali, în carne și oase; pe oameni nu pe subscriberi, followers sau like-uri - ei sunt cei care vă ascultă, nu doar vă aud
• fiți consecvenți și coerenți - învățați de la podcasteri; podcastul ăsta e despre industria muzicală și șansele să auziți vreodată aici o rețetă de friptură sau tips de cosmetică sunt nule. La fel ar trebui să fie și muzica voastră. Dați șansa oamenilor care vă descoperă datorită unei singure piese dintr-un playlist să vă găsească întru totul atrăgători.

A! Și apucați-vă de podcasting, că e o nișă în creștere și incă nu e mare concurența. În plus, dacă lumea ascultă podcasturi, ce altă metodă mai bună de a aduce oamenii la muzica voastră decât s-o comunicați, explicați, promovați în cel mai pe val gen de conținut?

Hai baftă!

În caz că ați ratat prima ediție (aia de aprilie) din "Topu' la bula mea", o găsiți aici.

Ce e "Topu' la bula mea"

Am pornit de la trei premise:

• YouTube este un indicator destul de eficient al succesului general al unui gen muzical, al unui artist sau al unei piese.
• Lumea de la mine din bulă ascultă muzici foarte diferite și în general mișto.
• Fascinația omului pentru topuri este nemărginită și făr’ de moarte.

Așa a apărut prima ediția de luna trecută. După ce a apărut, ascultând topul, mi-am dat seama că ideea asta a mea aduce împreună piese care, în mod normal, nu s-ar regăsi veci pururi în același loc. Am primit mesaje de la oameni care mi-au mulțumit pentru că i-am ajutat să descopere artiști de a căror existență habar n-aveau sau piese care s-au dus în playlisturile lor cu "șlagăre".

M-am hotărât să mă țin de topu' ăsta lunar atâta vreme cât bula mea va răspunde cu măcar 10 propuneri la postarea de pe Facebook în care întreb lumea ce piese românești s-au lansat luna asta. Postarea apare mereu în ultima joi din luna respectivă, iar "Topu' la bula mea" se publică întotdeauna în prima zi de luni a lunii următoare. Pentru luna mai am avut X piese înscrise. Deci stăm bine. Avem top.

Cum departajez piesele din "Topu' la bula mea"

Ordonez piesele primite în comentarii după numărul de views pe zi pe care îl au de la lansare. Adică numărul de views din ziua în care fac topul împărțit la numărul de zile care au trecut de la lansarea piesei.

Știu că modul de departajare nu-i perfect, însă e topul meu, bula mea, deci fac ce vreau! Lăsând gluma la o parte, chiar cred că numărul de views pe zi reprezintă un indiciu clar pentru succesul unei piese, mai ales în prima lună de la lansare.

TOPU' LA BULA MEA - MAI 2020

23 Marius Matache - "De dragul tău" / 34 views / uploadată pe 22 mai / 3,77 views pe zi

În mod normal nu aș fi inclus "De dragul tău" în top, pentru că piesa este unlisted pe YouTube. Asta explică și numărul extrem de mic de views. Dar cum propunera a venit chiar de la artist, i-am respectat dorința, chiar dacă e clar că nu avea cum să fie pe alt loc decât ultimul.

Pe Marius Matache, Make, îl știu de niște ani. E unul dintre artiștii independenți care se promovează din orice poziție, în orice moment - și eu zic că pentru asta merită admirat. Mai ales că el cântă folk, adică are o nișă foarte mică. Chestie pe care n-o înțeleg foarte bine, mai ales că oameni care cântă acompaniați doar de o chitară au fost și vor mai fi mereu mulți care ajung în mainstream.

E genul de piesă folk compusă de artist, dar pe versurile unui poet sadea. E vorba de Arcadie Suceveanu, poet român din Ucraina. "De dragul tău" n-are cum să fie altceva decât o piesă de dragoste, cu o atmosferă foarte frumoasă și cu mai multă forță decât m-aș fi așteptat. Sunt curios când va avea Make de gând să o lanseze, dat fiind faptul că are un clip făcut din stock images de iarnă, care au legătură cu versurile, dar nu prea au legătură cu sezonul în care suntem noi acum.

22 SAVE - "Tanar" Live at Museum Of Senses / 61 views / lansată pe 25 mai / 10,17 views pe zi

Despre SAVE am scris un articol pe blog acum doi ani. El face parte din categoria artiștilor independenți care încearcă să obțină succes singuri pe un drum foarte dificil - al mainstreamului. Mă bucur să văd că nu s-a lăsat.

Piesa mi se pare un pic ieșită din trend, dar nu știu când a fost scrisă. Ea face parte dintr-un live session filmat în Museum of Senses. Producția ar putea fi mai bună. Mi se pare că are un pic prea mult efect pe voce, iar negativul e cam încet.

Nu știu vouă, dar mie mi-au alunecat ochii în colțul din stânga unde, în ultima oglindă, se vede tipa care l-a filmat și un pic din camera pusă pe trepied. Totul are un aer de ceva făcut cam în grabă și, dacă ar fi să fac o recomandare aia ar suna cam așa: nu contează cât de limitate îți sunt mijloacele tehnice și financiare, e datoria ta de artist independent să ai grijă ca lucrurile să iasă cât mai bine în condițiile date. Oricum, repet. E mare lucru că SAVE perseverează.

21 Zah - "Quarantine Rave: The Pill Deal" / 176 views / lansată pe 14 mai / 10,35 de views pe zi

Zah e un artist de care n-am mai auzit până acum. Și, sincer, la cum începe clipul, nici nu știam ce să cred. Genericul de la "Narcos" la chitară și un soi de sketch umoristic. După aia se clarifică treaba. E artist producător. Cred că are și loc și timp să crească. Eu îi doresc succes!

Mulțumesc lui Butu, cel care se ocupă de "Și tu ești artist" celălalt podcast despre industria muzicală românească în afară de al meu., pentru propunerea din top. Din câte am înțeles, el și Zah sunt colegi.

20 Alex Șveț - "MAMA" / 946 views / lansată pe 2 mai / 32,62 views pe zi

Alex Șveț se întoarce și luna asta după ce luna trecută s-a clasat pe locul 23 în "Topu' la bula mea" cu piesa "Nu înțeleg". De data asta piesa e mai spre rap un pic. E de apreciat că omul compune, scrie versurile și face și producția audio.

Ba s-a implicat chiar și în editarea video a clipului. Care clip are o discrepanță pe care nu o prea înțeleg. Versurile sunt ale unui copil (personaj care apare și în clip) căruia îi este foarte dor de mama lui, plecată la muncă în străinătate. Până aici totul bine și frumos, subiectul e actual și dureros pentru foarte mulți copii și adolescenți români. Ce nu înțeleg e look-ul și atitudinea de bad boy pe care și le ia Alex. Dacă vezi clipul fără muzică te-ai aștepta la cu totul alte versuri. Dar probabil că nu înțeleg eu care a fost ideea de fapt.

19 Plevna - "Chops" / 517 views / lansată pe 14 mai / 36,93 de views pe zi

Eu când nu înțeleg ceva, zic. Și uite, de data asta zic. "Chops" e o dubioșenie de piesă, în care o temă de manea vine pe un ritm care aduce a Ed Sheeran da' nu prea. Și treaba asta e pusă pe niște imagini care probabil că sunt luate dintr-un film vechi în care, la un bal mascat, un tip mascat în păsăroi găsește un porumbel mort, îl învie și după aia face tot felul de scamatorii, dar mai ales unele care fac să apară alți porumbei. Prăjeală, zic. O trec la capitolul experiență.

18 Nicușor - "Antonim" / 1.448 views / lansată pe 3 mai / 51,71 views pe zi

Uite un artist de rap de care nu auzisem nimic până acum. După voce și după cum arată am crezut că e foarte tânăr, dar am cercetat problema și are deja 29 de ani.

Îmi place foarte mult că omul face tot. Negativ, versuri, clip, animație, tot. Îmi mai place și că e pe Patreon, ceea ce înseamnă că îl preocupă faza cu online-ul, chestie extrem de importantă pentru orice artist independent.

17 George Pandrea - "Tot ce îmi doresc, atrag" (cu Vali Umbră) / 2.193 views / lansată pe 14 mai / 129 de views pe zi

Uite că mai avem o piesă de rap în top. George Pandrea a compus instrumentalul, vocea e a lui Vali Umbră, un nume cunoscut în rapul românesc. E o combinație între sound destul de nou și flow mai oldschool.

Clipul piesei e făcut din bucăți de desene animate. Am o singură observație de făcut aici: atenție la copyright. Că de unele imagini sunt sigur că nu-s public domain.

16 Tzigoiners - Forrest Gump / 6.608 views / lansată pe 11 mai / 330,4 views pe zi

Tzigoiners este un proiect trap de care n-am mai auzit până acum. E destul de nou, primul upload pe canalul lor de YouTube e de acum 6 luni. Din câte îmi dau seama, băieții merg pe ideea Carla's Dreams, de a nu-și arăta fețele. Ei apar peste tot purtând niște cagule albe. Sunt curios dacă și la concerte fac la fel.

Piesa e trap tipic. Iar clipul e de fapt un visual în care Tzigoiners tot fug de cameră pe un drum. Chestii mișto pe care eu le apreciez la proiectul lor: deși sunt la început au deja magazin de merchandise și, mai important, băieții își scriu și produc singuri toată muzica. Le doresc succes! Nu știu cât de tineri sunt, dar loc să crească mai au, cu siguranță.

15 Majii - "O Sa Le Dau Foc" / 1.528 views / lansată pe 27 mai / 382 de views pe zi

Majii este încă un artist de care nu auzisem niciodată. Piesa e mainstream și nu e rea. Ca să folosesc un clișeu din radio, dacă ar fi cântată de un artist mare, ar putea intra în playlist. Are o chestie care pe mine m-a derutat un pic, însă. Creează așteptarea ca refreul să vină și să te dărâme, dar, de fapt, nu-i așa. Chestie care nu cred că-i tocmai în avantajul piesei. Funcționează de obicei invers, când piesa are strofa lentă, iar refrenul îți rupe capul.

Clipul începe cu el care scoate hainele ei pe rând, din dulap. O face atât de lent, încât mai că-ți vine să te întrebi dacă va avea timp să le dea și foc până se termină piesa. Dar se pare că supărarea era mare, pentru că, în cele din urmă nu hainelor, ci chiar casei îi dă foc.

14 Tourette Roulette - "Filosofia lui Lorin" / 4.655 views / lansată pe 26 mai / 931 de views pe zi

Am mai ascultat Tourette Roulette, dar niciodată pentru că îi căutasem eu. Tocmai de-asta mă bucur că am primit propunerea asta, că uite-așa le-am dat subscribe. Și abia aștept să-i văd live, cât mai curând.

"Filosofia lui Lorin" e o caterincă, dar e o caterincă extrem de dansabilă. Piesa e funky, uptempo, genul de piesă pe care nu prea poți sta jos. Partea vocală e formată din refrenul cântat de Narcis Axinte, vocalul trupei, și niște bucăți dintr-un speech al lui Lorin Ioan Fortuna, care face parte din gașca ălora cu numerologia, pământu' plat și alte bazaconii.

Deși admir ideea, mi se pare totuși că partea în care vorbește iluminatu' Lorin mănâncă din groove. Vocea lui e atât de încet față de instrumental încât, dacă vrei să  înțelegi ce zice, trebuie să fii foarte atent. Adică nu mai dansezi. Iar dacă dansezi, balivernele lui te cam încurcă. Da' una peste alta e o piesă la mișto mișto, cum ar veni.

13 Vlad Pop - "Humans" 32.571 views / lansată pe 3 mai / 1310,04 views pe zi

O zic din capul locului. Un canal de YouTube care are 18 subscriberi, așa cum e al lui Vlad Pop, nu prea cred că poate avea videouri care să strângă mai bine de 30.000 de views. Iar la acele 30.000 de views să ai doar 8 like-uri, uite încă un motiv care mă face să ridic o sprânceană a îndoială.

Despre piesă, s-auzim de bine.

12 Sean Norvis feat. Copamore & Justine Berg - "Embrace Me" / 37.339 views / lansată pe 14 mai / 2.196,41 views pe zi

Uite că mai avem o premieră în ediția asta de top. Primul clip lansat pe unul din cele mai puternice canale de YouTube din România - Cat Music. Și este și una din puținele piese dance din top.

Deși are 3 artiști creditați, în clip apar mult mai mulți. Din câte am reușit eu să-mi dau seama, e vorba despre o colaborare internațională. La versuri au lucrat 3 oameni care n-au nume de români, Justyna Sprawka, Thomas M. Schaller, Michael Schaller, iar la percuție este Fabricio Martin Alva Delgado. Clipul pare filmat într-unul dintre cluburile din rețeaua Fratelli, pe vremea când era voie, deci e o piesă scrisă cu destul de mult timp în urmă.

11 White Walls - "Starfish Crown" / 21.141 views / lansată pe 22 mai / 2349 views pe zi

Și am ajuns și la piesa care m-a dat pe mine pe spate luna asta în "Topu' la bula mea". Nu știam cine-s White Walls, n-auzisem niciodată de ei până acum. Știu. Să-mi fie rușine.

"Starfish Crown" e curajoasă din toate punctele de vedere. Are peste 5 minute, ceea ce, la attention span-ul din 2020 reprezintă un album întreg. Și are un clip făcut mega-profi în care rolul principal este al lui Șerban Pavlu, actorul principal din Umbre. Și da, tot foarte bine joacă.

M-am bucurat să-l văd pe lista echipei care a filmat clipul pe Vlad Lăpădătescu, cu care am lucrat la Untold, în 2018. Felicitări regizorului Iustin Șurpănelu. Nu cred că se putea clip mai potrivit pentru piesa asta.

Le-am dat subscribe și abia aștept să-i văd pe scenă.

10 Glow feat. CHRISS - Cand eram copii (1,2,3) / 7.778 views / lansată pe 28 mai / 2592,67 de views pe zi

Încă o piesă de la Chriss luna asta, doar că de data asta nu el este artistul titular. Pe Glow am avut-o și luna trecută în top, când v-am povestit mai multe despre gașca lor de artiști independenți care încearcă să aibă succes în mainstream. Ceea ce e foarte greu.

"Când eram copii" e o piesă lansată cât să prindă 1 iunie, în mod evident. Și, la fel de evident, e copilăroasă. Din punct de vedere strategie nu știu dacă 1 iunie e o sărbătoare care să poată propulsa o piesă spre succes. Rămâne de văzut.

9 Spike x The Sonic Taste - "Rockstar" (feat. DJ Undoo) / 29.639 views / lansată pe 21 mai / 2.963,9 views pe zi

Uite și o piesă unde declar de la început că n-am cum să fiu obiectiv. Pentru că mie îmi place Spike. Mult. Iar piesa n-are cum să nu-mi placă. E fusion de rap cu rock, are chitări cu distors - ce să mai pot eu comenta? Foarte bun refrenul. Foarte bun. Are cojones. În plus, nu pot să fiu obiectiv pentru că vara trecută, la Tineretului în Costinești, am împărțit niște șprițuri cu Spike și ne-am împrietenit.

Piesa e lansată fără clip. Pentru că pandemie, probabil. Și, deși are cam multă chitară cu distors pentru radio, tare mi-aș dori să o văd în playlisturi. Oricum, mai zic o dată și aici. Spike este unul dintre rapperii români care a evoluat foarte frumos în ultima perioadă și îi doresc să nu se lase. Iar piesa, chiar dacă e rock, rămâne o piesă în stilul lui Spike. Felicitări, bro!

8 EM44 - "Fun" / 62.948 views / lansată pe 19 mai / 5.245,67 views pe zi

"Fun" e una din cele două propuneri făcute de colegul Victor Arvunescu de la unsitedemuzica.ro. EM44 e o artistă de care eu nu mai auzisem niciodată. Face parte din gașca Global Records, iar piesa e foarte actuală ca sound. Are un refren chiar bun, care sună foarte "ca afară" (na, că am zis-o, deși deloc nu-mi place vorba asta).

Dacă pe refren e ok, pe strofe se simte că EM44 nu-i vorbitoare nativă de engleză - chestie care va fi întotdeauna un dezavantaj. Versuri light, de mainstream - adică multe din caracteristicile necesare pentru a fi pe radio sunt întrunite aici. Avem casă de discuri puternică și pe val, refren catchy, sound actual. Rămâne de văzut ce se întâmplă.

Mișto și clipul, foarte artistic el așa. Cam așa ar arăta un film făcut dintr-o pictură în ulei. Dar recunosc că, de la un moment dat încolo, devine ușor plicticos. Presupun că e încă o soluție de avarie impusă de toate restricțiile prin care am trecut. Am vrut să aflu câți ani are EM44, dar n-am reușit. Am descoperit, în schimb, că a mai colaborat cu Deliric și Silent Strike, două nume pe care eu unul le respect foarte tare în industrie. Cred că e o artistă care are șanse să aibă un viitor mișto.

7 Christian Eberhard x Loredana - "Peste Bucuresti" / 218.309 views / lansată pe 4 mai / 8085,52 de views pe zi

Piesa e lansată de Roton și, dacă e să o judecăm după linia vocală, se încadrează perfect în genul de piese ale Loredanei, adică folclor urban vechi. Instrumentalul este însă dance, deep house i-aș zice eu. Îmbinarea de stiluri nu sună rău deloc. Și cred că amândoi artiștii au de câștigat din colaborarea lor. Sunt foarte curios să văd dacă DJ-ii de club vor include piesa asta în setlisturile lor.

Clipul e despre o fată care face videochat și, dacă te uiți la el cu atenție, are câteva găselnițe mișto. Îmi pare rău că nu apare numele regizorului, că merita felicitat. E unul din clipurile de pandemie care reușește să aibă și oareșce idee, nu doar imagine.

6 Valeria Stoica - "Gravity" / 81.719 views / lansată pe 22 mai / 9.079,88 views pe zi

Uite încă un subscribe pe care ar fi trebuit să-l dau de mult, dar care îmi scăpase. Valeria Stoica e un artist de acum, în care aud o mulțime de istorie. Sigur că-ți vine să zici Billie Eilish. Dar în vocea ei cred că se mai aud și Katie Melua, Portishead sau chiar un pic de Alanis Morrisette din când în când.

"Gravity" e o piesă de ascultat întins pe podea, la tine acasă, cu ochii închiși și fața spre tavan. E genul de piesă pe care dacă o asculți, nu o auzi, te ia și te poartă cu ea. Da, deci probabil v-ați prins. E una din preferatele mele din această ediție a topului. Îmi place mult că e atât de aerisită, că are chitară clasică, un pic de pian și, spre sfârșit, doar o idee de violoncel.

Valeria Stoica face parte din categoria aia de artiști care în alte țări ar fi super mainstream, dar în România sunt aproape underground. Personal, eu îi doresc tot succesul din lume. Și abia aștept să o văd cântând. Dar neapărat într-o seară de vară, undeva afară, pe iarbă.

5 T.Y.A. - "Spaghetti" / 124.975 views / lansata pe 20 mai / 11.361,36 views pe zi

Nu-mi dau seama cum își dorește Loredana să i se pronunțe numele de scenă, însă punctele dintre litere mă fac să cred că-i vorba despre un acronim, deci o să-i zic T.Y.A. Pe Loredana Cavașdan o știu de la Megastar, de acum mulți ani. Și, deși piesa asta n-o arată, e o fată cu ditamai vocea - genul ăla care te dărâmă dacă se pune ea pe cântat cum știe. Din câte îmi aduc aminte ea era destul de rock, așa. Deci m-a cam surprins că vine cu o piesă mainstream. "Spaghetti" e catchy și, zic eu, actuală ca sound. Plus că e pozitivă, adică genul de piesă de care zic eu că e mare nevoie în perioada asta.

M-a frapat să văd că a reușit sa adune peste 100 de mii de views la un canal cu doar 83 de subscriberi.

M-am bucurat să o văd în clip pe Alexandra Gherase, o dansatoare cu o super-atitudine, pe care o știu de mulți ani și care pare să fi rămas cumva la 20 si foarte puțini ani. Apropo de clip, nu-mi dau seama dacă e filmat în România sau nu, dar tind să cred că nu.

4 CHRISS feat. DENISA JO - "Te Jucai Cu Inima Mea" / 168.418 views / lansata pe 21 mai / 16.841,8 views pe zi

Mă bucur să văd încă un artist care a fost clasat în topul de luna trecută care se întoarce cu propuneri și luna asta. Înseamnă că "Topu' la bula mea" înseamnă ceva pentru ei. Despre Chriss vorbesc care, a avut luna trecută un feat. cu o altă artistă clasat pe locul 6.

Piesa e tot mainstream, dar mie personal mi-a plăcut mai mult cea de luna trecută.

Clip filmat în vreme de pandemie, în natură. Și, ca și la clipul trecut, Chriss semnează regia și montajul. Iar mie clipul ăsta îmi place mai mult decât cel de luna trecută. Mi-au plăcut mai ales culorile pe care le-a găsit.

3 Paul Damixie feat. Iova - "Empty Room" / 189.946 views / lansată pe 21 mai / 18.994,6 views pe zi

Uite-o piesă pe care sigur o să-l rog pe OLiX să o bage la Partydul Kiss FM. Bine, asta dacă nu cumva o s-o facă el singur. Foarte bună piesă dance, deep house, fix ce trebuie. Felicitări Paul, iar ți-a ieșit.

Recunosc că mi-e atât de dor de un party în club, iar piesa asta e atât de bună pentru așa ceva, că am ascultat-o de două ori cu volumul în blană. Merită clar să fie pe radio, după umila mea părere.

2 bbno$, andrei, Killa Fonic, Azteca & NANE - "go gettas" 2.036.736 views / lansată pe 15 mai / 127.296 views pe zi

Am să recunosc încă o dată, ca să n-avem vorbe după aia, că n-am cine știe ce competențe în trap, mumble rap și toate genurile muzicale derivate sau lipite de ele. Instrumentalele îmi plac de obicei foarte mult, da' la multe piese flowu' nu m-atinge. Chestie subiectivă. Dar piesa asta mi-a plăcut întreagă, așa cum e ea. Probabil că am ascultat îndeajuns de multă muzică de genu' ăsta încât să încep să înțeleg.

Killa Fonic, Azteca, NANE - ăștia-s printre greii momentului. Sunt artiști care adună public și asta o zic la prima mână, nu din auzite. Era normal, deci, ca o piesă pe care apar toți 3 să aibă succes. Mi se pare tare colaborarea cu bbno$ (baby no money) care-i canadian și bagă un refren de la mama lui. Pe această cale aș vrea să-i mulțumesc colegului Victor Arvunescu pentru că m-a învățat cum se pronunță. Iar faptul că nu auzisem de el până atunci nu înseamnă absolut nimic. Omul are aproape 1 milion de subscriberi pe YT, deci are succes.

Piesa are un sound șmecher rău de tot și pun pariu că, dacă n-a ajuns încă, o să-și facă imediat loc în setlisturile fraților Lexi și Oldskull de la Bad & Boujee Party. Nu credeam că o să ajung să zic asta despre o piesă trap, da' uite una din surprizele mișto pentru mine din "Topu' la bula mea" pe luna asta.

1 abi feat. abi - CAINELE MEU | Diss Velea 6.987.817 views / lansată pe 23 mai / 873.477,13 views pe zi (era numărul 4 în trending ieri și numărul 1 joi, când a fost propusă)

Îi mulțumesc amicului Cristi Stan de la Sublime că aduce din nou culoare in "Topu' la bula mea". El a fost cel care l-a propus pe Danny Mocanu în topul pieselor despre pandemie, top care mi-a dat ideea pentru ce auziți acum. Pentru cei care nu știu, meciul de dissuri între abi, Alex Velea și Lino Golden e deja la a nu știu câta rundă. Pentru mine asta a fost prima piesă pe care am ascultat-o. V-aș citi niște versuri, da' de data asta chiar nu vreau să vă stric plăcerea.

Aș vrea să vă zic că e un diss cum trebuie. Mi ți-l tăvălește pe Alex Velea pe toate părțile și, pe alocuri, e chiar funny ce zice abi. În plus, spre deosebire de alte dissuri pe care le-am urmărit, ăsta e unu' produs destul de bine. Și audio și video. Chiar mă bucur că am ascultat "Câinele meu" care, cel puțin în ochii mei, l-a ridicat pe abi un pic.

Cu Codruț Dumitrescu am vorbit prima dată cu vreo câteva luni înainte de un MMB, să tot fie vreo 3 ani de atunci. Recunosc că la prima întâlnire am fost destul de prudent. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu privit cu reticență în medii muzicale underground sau alternative din cauză că lucrez la Kiss FM un post de radio cu target super-comercial, iar Codruț deține agenția care reprezintă unii din cei mai importanți artiști de alternative din România.

Am descoperit repede că n-aveam de ce să fiu prudent. Codruț n-are nicio treabă cu etichetele astea. Pe el îl interesează să vadă ce ai în tărtăcuță. Dacă mecanismul de sub scalp funcționează corespunzător, atunci poarta e deschisă și ai ocazia să cunoști și să te împrietenești cu un om foarte fain, unul din cei mai orientați către business manageri din câți am întâlnit în industria muzicală. Atenție! Am zis business, nu bani. Dacă nu, atunci ai să cunoști un Codruț taciturn.

După cum am zis, el este omul din spatele Overground Music - agenție care se ocupă de 13 artiști alternative între care byron, Robin and the Backstabbers, The Monojacks, Lucia. A ajuns aici după ce acum 10 ani era corporatist - lucra la DHL, în vânzări. Podcastul ăsta e povestea lui, pe scurt. Întrebări la care a răspuns Codruț:

• Ce te faci atunci când un artist te alege să-i fii manager și tu habar n-ai cu ce să mănânci?
• Cum te hotărăști să lași un job sigur și să te apuci de management artistic?
• Se poate trăi din alternative?
• Cum poate un om fără relații să-și facă loc pe piață?
• Cât durează până munca și banii investiți într-un proiect încep să dea roade?
• Cum se vinde un artist care nu-i pe radio?
• Cum se vinde un artist de care n-a mai auzit nimeni?
• Cum se poziționează un artist pe piață?
• Când te ocupi de un artist care cântă într-o zonă de piață foarte săracă, oare cum poți scoate bani din piatră seacă?

Întrebările nu le-am pus în forma pe care le-am dat-o mai sus. Ele sunt puncte pe care discuția noastră le-a atins. Dar ce-i foarte tare la episodul ăsta de podcast e povestea însăși. Totul a început de la o discuție când un artist care n-avea trupă i-a spus unui corporatist, pe o bordură din Vama Veche: tu ești managerul meu. Iar povestea continuă și azi. Și continuă frumos, ascendent, profitabil.

Status pandemie Covid-19

Au trecut 4 săptămâni și o zi de când autoritățile au emis și pus în aplicare primele măsuri de luptă împotriva Covid-19. Ele au vizat, atunci, evenimentele de mai mult de 1.000 de oameni. În 28 de zile s-a ajuns la stare de urgență națională și o serie de măsuri drastice, între care interzicerea liberei circulații a populației și carantinarea totală a unor zone și orașe din țara noastră.

Între timp, numărul de cazuri confirmate în România ajunsese duminică, 29 martie, la 3864, cu 251 confirmate în precedentele 24 de ore. Asta înseamnă cu 2100 de cazuri mai multe decât săptămâna trecută. Adică o creștere de 119,04%. Numărul de decese la noi in țară ajunsese la 148, cu 110 mai multe decât săptămâna trecută. La nivel global, media de creștere zilnică a cazurilor confirmate în ultima săptămână a fost de 5,83%, cu o diferenta in minus de 6.78%. Adică au fost semnalate cu 54,2% mai puține cazuri. Cifrele astea globale și naționale ne pot indica faptul că pandemia pierde din putere la nivel global, dar în România încă nu s-a atins punctul maxim.

Nu dau informațiile astea ca să ne panicăm mai tare, ci le dau pentru că eu consider că e imperios necesar să fim realiști în perioada asta, să rămânem cu toții calmi și cu picioarele pe pământ și, mai ales, să nu avem așteptări false nici cu plus, nici cu minus.

Analiză de comunicare.

Am analizat comunicarea de criză a artiștilor acum două săptămâni și am descoperit, sincer să fiu, niște chestii foarte mișto pe de-o parte și foarte... cum să zic io... interesante pe de alte părți. Dar mi-am dat seama că pentru noi, cei din industrie, comunicarea asta nu e foarte relevantă decât dacă am vrea să avem exemple de "așa da" și "așa nu".

După feedback-ul foarte mișto pe care l-am primit la podcastul de săptămâna trecută, după încă un episod foarte mișto de #MMBinterviews cu Iulia Popovici, episod din care am aflat despre felul dezatruos în care a comunicat U.C.M.R. - A.D.A. în criza asta și după o nouă inițiativă foarte mișto marca Global Records, care a publicat micro-ghid fiscal pentru cei din industria muzicală în aceste momente, m-am hotărât să arunc o privire mai atentă asupra felului în care au comunicat marii jucători din industria muzicală românească în această criză.

Am luat O.G.C.-urile și cele mai mari case de discuri din țară la puricat. Adică site-urile, paginile de Facebook, Instagram-urile și canalele de YouTube ale: Cat Music, Roton, Universal Romania, MediaPro Music, UCMR - ADA, CREDIDAM și UPFR.

N-am intrat foarte tare în cifre, am spus doar câți followers au fiecare pe fiecare canal de comunicare, am dat numărul total de postări din 8 martie până în 5 aprilie, câte postări despre Covid-19 sunt, ce fel de postări și, acolo unde e cazul, am să și comentez.

Vă avertizez că am lăsat zemoasele O.G.C.-uri la final. Au fost câteva minute pe care le-am petrecut hotărându-mă dacă să dau rezultate și în scris. Și m-am hotărât. Nu le dau. Va trebui să ascultați podcastul dacă le doriți. Dau așa, doar câteva chestii din casă despre fiecare.

Cat Music e pe locul 1 la absența pandemiei din comunicare. Roton e un pic în pană de idei originale. Universal Music România e destul de tare, doar că nu pare să fie deloc din România. MediaPro Music mi-a cam plăcut. Global Records primesc premiul pentru comunicator în vreme de criză din partea mea.

La ogeceuri e jale în primul rând pentru că ele ar fi trebuit să fie organizațiile care să aibă grijă de membrii lor și să comunice corect și coerent informații care să le fie de ajutor. Asta ca să nu încep să dau exemple de pe afară, unde ogeceurile se implică activ, cu bani, pentru sprijinirea membrilor, că o dau în hatereală. Pentru UPFR pandemie înseamnă doar program modificat, dar și introducerea termenului "telemuncă", vajnic reprezentant al limbii de lemn nedat la rindea. CREDIDAM oferă niște jumătăți de informații eronate care nu pot decât dăuna. Iar UCMR-ADA a pornit într-o luptă care există doar în căpșorul cuiva de acolo, dar care n-are cum să se termine bine pentru nimeni.