rămânerea în viță

OBJECTIONS AGAINST ETERNAL SALVATION (PART VI)
John 15:1–6 (Abiding in the Vine)

John 15:1–6 (NKJV)1 I am the true vine, and My Father is the vinedresser.2 Every branch in Me that doesn’t bear fruit He takes away; and every branch that bears fruit He prunes, that it may bear more fruit.3 You are already clean because of the Word which I have spoken to you.4 Abide in Me, and I in you. As the branch cannot bear fruit of itself, unless it abides in the vine, neither can you, unless you abide in Me.5 I am the vine, you are the branches. He who abides in Me, and I in him, bears much fruit; for without Me you can do nothing.6 If anyone doesn’t abide in Me, he is cast out as a branch and is withered; and they gather them and throw them into the fire, and they are burned.

This passage is often used to teach that Christians can lose their salvation. It’s easy to see why they would think that way, especially when you look at verses 2 and 6: “Every branch in Me that doesn’t bear fruit He takes away”; “anyone who doesn’t abide in Me, he is thrown into the fire, and burned.” In particular, the phrase “in Me,” which is used twice, apparently suggests a loss of salvation. The branches that don’t bear fruit—the signs of salvation—are gathered and “thrown into the fire,” a clear symbol of eternal judgment. The question is though, since these hell-bound branches were initially “in” Jesus, does that mean they represented true believers who lost their salvation? Is being “in” the vine in this parable the same thing with being saved? I would suggest the answer is no and I feel this is the correct conclusion for a few reasons. First, the Greek word translated into the verb “takes away” in Verse 2 is airo, which actually means “to lift from the ground” or “to lift with a view of carrying.” The Passion Translation (TPT) of the Bible seems to provide a more accurate rendering of that word in the first two verses of John 15:

John 15:1–2 (TPT)1 I am a true sprouting vine, and the farmer who tends the vine is my Father.2 He cares for the branches connected to Me by lifting and propping up the fruitless branches and pruning every fruitful branch to yield a greater harvest.

The same Greek word airo is used in John 5:8 for the verb “take up” when Jesus tells the lame man from the pool of Bethesda to take up his bed and walk. Then, in Matthew 16:24, when Jesus says, “If anyone wants to come after me, let him deny himself and take up his cross and follow me,” the airo is used for the verb “take up” again. As a matter of fact, every other instance of this Gr. word airo in the New Testament is translated as “lift up” or “take up” except in John 15:2, where it is interpreted as “cut off” or “remove,” and I have an explanation for why. The theological “lenses” of the translators really matters. All of us wear certain “lenses” of interpretation when we read the Scripture, whether we are aware of it or not. I hear sometimes believers saying, “I only obey what the Word says” when in fact they obey whatever they think the Word says most of the times. And what they say the Word says is filtered through the “glasses” they use. Blessed are those who know what kind of glasses they use! So, I believe the translators chose to render airo as “cut off” or “take away” because of their theological understanding, but it should have been translated as “lift up.” Why? Because the vine is a creeper or a crawling plant. You often see a vinedresser picking up the branches from the ground and tying them up with strings to the pillars of the vine. If the branches sit on the ground in the dust, they don’t bear fruit. In this passage, Jesus is saying the Father lifts up every fruitless branch to help it bear fruit. He is not waiting for a given opportunity to cut people off, but to make them bear fruit. That is the Father’s job. Jesus is the vine and the Father God is the vinedresser Who is making sure we bear fruit.

Furthermore, Verse 2 of this passage says God, the Father, prunes every branch that bears fruit so that it will bear more fruit. When God prunes, He always does it with the purpose of life in mind. Even His so-called discipline is life-giving. Jesus seems to have understood our potential and capacity to misinterpret scripture here. So, immediately in the next verse He tells us what He uses to prune. “You are already clean because of the Word which I have spoken to you” (John 15:3). The Greek word for “to prune” or “to clean or cleanse” is the same: kataros. The instrument God uses to prune us is His Word and not a cancer or a life-changing car accident in which you lose one of your limbs. Moreover, the dust talks about serpent mentality. In the garden of Eden, God cursed the serpent, saying: “From now on, dust shall be your food.” Whenever the branch is in the dust, it does not bear fruit. Whenever we feed with what the serpent feeds itself, when the serpent’s food becomes the atmosphere of our living, we do not bear fruit. If we keep feeding on the lies of the enemy, we will not bear fruit. That is why God lifts us up and cleanses us by His Word—to bear fruit. Just because a couple has a legal marriage certificate does not necessarily mean they have a great marriage. The certificate validates the union, but life in the union is purely relational. A certificate does not give birth to babies. It is not the legal union that brings fruit, but the relational intimate union. Likewise, in our walk with Christ, it is our relational intimate union with Him that brings fruit and life.

The second reason I believe John 15 is not a passage about the possibility of believers losing their salvation is because metaphors are only meant to go so far. Jesus here is speaking in a parable. He uses an illustration to make a point. As with any picture or parable, one can take it too far. In His wisdom, Jesus uses an everyday image—especially for ancient Easterners—to make a spiritual point, that is, our continual spiritual fruition and growth here on earth. The picture of vines, branches, and gardening was a reference the commoner could understand. The whole thrust of John 15 is to prove Jesus is the source of all spiritual life. This is clear since the punch line is that bearing fruit comes only from staying in Jesus. Just as a branch separated from the vine will wither and die, so will people who are separated from Christ. In this context of fruitfulness, separation from the vine or Christ, as well as withering or death does not refer to being without God and unsaved, but to having certain parts of the whole body of truth, which is fully revealed in Scripture, “turned off” in our lives about what Christ has accomplished for us, what we have a right to, who we really are in Christ, and what our lives should look like. And this may be due to lack of knowledge, revelation and understanding because of wrong teachings or due to failure to keep the faith fresh and stro...

OBIECȚII ÎMPOTRIVA MÂNTUIRII ETERNE (PARTEA VI)
Ioan 15:1–6 (Rămânerea în viță)

Ioan 15:1–6 (BTF2015)1 Eu sunt adevărata viță și Tatăl meu este viticultorul.2 Pe fiecare mlădiță ce este în mine neaducând rod, El o îndepărtează; și pe fiecare mlădiță care aduce rod, o curăță, ca să aducă mai mult rod.3 Voi sunteți deja curați din cauza Cuvântului pe care vi l-am vorbit.4 Rămâneți în Mine și Eu în voi. Așa cum mlădița nu poate aduce rod de la ea însăși, decât dacă rămâne în viță, tot așa nici voi, decât dacă rămâneți în Mine.5 Eu sunt vița, voi mlădițele; cel ce trăiește în Mine și Eu în el, acesta aduce mult rod, pentru că fără Mine, nu puteți face nimic.6 Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o mlădiță și se usucă; și oamenii le adună și le aruncă în foc și sunt arse.

Acest pasaj este adesea folosit pentru a-i învăța pe creștini că își pot pierde mântuirea. Este ușor de înțeles de ce gândesc ei așa, mai ales când ne uităm la versetele 2 și 6: „Pe fiecare mlădiță ce este în Mine neaducând rod, El o îndepărtează”; „Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară și ars”. În special, expresia „în Mine”, care este folosită de două ori, sugerează aparent o pierdere a mântuirii. Mlădițele care nu dau roade – semnele mântuirii – sunt adunate și „aruncate în foc”, un simbol clar al judecății veșnice. Întrebarea se pune totuși că, din moment ce aceste mlădițe care se îndreaptă spre iad erau inițial „în” Isus, înseamnă aceasta oare că ele reprezentau credincioși adevărați care și-au pierdut mântuirea? A fi „în” viță în această pildă este totuna cu a fi mântuit? Aș sugera că răspunsul este nu și cred că aceasta este concluzia corectă din câteva motive. În primul rând, cuvântul grecesc tradus cu verbul „a îndepărta” sau „a tăia” din versetul 2 este airo, care înseamnă de fapt „a ridica de la pământ” sau „a ridica cu scopul de a ține, de a purta”. Traducerea „The Passion Translation (TPT)” a Bibliei pare să ofere o redare mai exactă a acestui cuvânt în primele două versete din Ioan 15:

Ioan 15:1–2 (TPT)1 Eu sunt o adevărată viță încolțită, iar fermierul care îngrijește vița este Tatăl meu.2 El are grijă de mlădițele legate de Mine, prin a ridica și propti mlădițele fără rod și prin a curăți fiecare mlădiță rodnică pentru a da o recoltă mai mare.

Același cuvânt grecesc airo este folosit în Ioan 5:8 pentru verbul „a ridica” atunci când Isus îi spune ologului de la piscina Betesda să-și ridice patul și să meargă. Apoi, în Matei 16:24, când Isus spune: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze”, airo este folosit din nou pentru verbul „a lua (crucea)”. De fapt, orice altă utilizare a acestui cuvânt grecesc airo din Noul Testament este tradusă cu „a înălța” sau „a ridica”, cu excepția lui Ioan 15:2, unde este interpretat ca „a tăia” sau „a înlătura”, și am și o explicație pentru această stare de lucruri. „Lentilele” teologice ale traducătorilor contează foarte mult. Cu toții purtăm anumite „lentile” de interpretare atunci când citim Scriptura, indiferent dacă suntem conștienți de aceasta sau nu. Îi aud uneori pe credincioși spunând: „Eu ascult doar de ceea ce spune Cuvântul”, când de fapt ei ascultă de ceea ce cred ei că spune Cuvântul, de cele mai multe ori. Și ceea ce zic ei că spune Cuvântul este filtrat prin „ochelarii” pe care îi folosesc. Fericiți sunt cei care știu ce fel de ochelari folosesc! Așadar, cred că traducătorii au ales să redea airo drept „a tăia” și „a îndepărta” din cauza înțelegerii lor teologice, dar ar fi trebuit să fie tradus ca „a ridica”. De ce? Pentru că vița de vie este o plantă cățărătoare. Deseori vezi viticultorul cum ridică mlădițele de pe pământ și le leagă cu sfoară de stâlpii viței de vie. Dacă mlădițele stau pe pământ în praf, nu dau roade. În acest pasaj, Isus spune că Tatăl ridică fiecare mlădiță fără rod pentru a o ajuta să aducă rod. El nu așteaptă ocazii de a tăia oamenii, ci de a-i face să dea roade. Aceasta este lucrarea Tatălui. Isus este vița și Tatăl Dumnezeu este viticultorul care se asigură că dăm roade.

Mai mult, versetul 2 din acest pasaj spune că Dumnezeu, Tatăl, curăță (sau scurtează) orice mlădiță care aduce rod, astfel încât să aducă mai multă roadă. Când Dumnezeu curăță, El o face întotdeauna având în vedere scopul vieții. Chiar și așa-zisa Sa disciplină dă viață. Isus pare să fi înțeles aici potențialul și capacitatea noastră de a interpreta greșit scripturile. Așa că imediat, în versetul următor, El ne spune ce folosește pentru a curăța. „Voi sunteți deja curați din pricina Cuvântului pe care vi l-am vorbit” (Ioan 15:3). Cuvântul grecesc pentru „a curăța” și „a scurta” este același: kataros. Instrumentul pe care Dumnezeu îl folosește pentru a ne curăța este Cuvântul Său și nu un cancer sau un accident de mașină în care îți pierzi unul din membrele trupului, schimbându-ți astfel viața pentru totdeauna în rău.

Mai mult decât atât, praful vorbește despre mentalitatea șarpelui. În grădina Edenului, Dumnezeu a blestemat șarpele, spunând: „De acum încolo, praful va fi hrana ta”. Ori de câte ori mlădița este în praf, nu dă roade. Ori de câte ori ne hrănim cu ceea ce se hrănește șarpele, când hrana șarpelui devine atmosfera vieții noastre, nu dăm roade. Dacă continuăm să ne hrănim cu minciunile dușmanului, nu vom da roade. De aceea, Dumnezeu ne înalță și ne curăță prin Cuvântul Său – ca să aducem roade. Faptul că un cuplu are un certificat legal de căsătorie nu înseamnă neapărat că au o căsătorie grozavă. Certificatul validează uniunea, dar viața în uniune este pur relațională. Un certificat nu dă naștere copiilor. Nu uniunea juridică aduce roade, ci uniunea intimă relațională. La fel, în umblarea noastră cu Cristos, uniunea noastră intimă relațională cu El este cea care aduce roade și viață.

Al doilea motiv pentru care cred că Ioan 15 nu este un pasaj despre posibilitatea credincioșilor de a-și pierde mântuirea este acela că metaforele sunt menite să meargă doar până la un punct. Isus vorbește aici printr-o pildă. El folosește o ilustrație pentru a evidenția o idee. Ca în orice imagine sau pildă, ea poate fi dusă la extremă. În înțelepciunea Sa, Isus folosește o imagine de zi cu zi – în special pentru oamenii Estului din vechime – pentru a transmite un punct spiritual: rodirea și creșterea noastră spirituală continuă aici pe pământ. Imaginea viței de vie, a mlădițelor și a grădinăritului era o referință pe care omul de rând o putea înțelege. Scopul principal al textului din Ioan 15 este de a dovedi că Isus este sursa întregii vieți spirituale. Acest lucru este clar, deoarece concluzia este că a aduce roade vine doar prin a sta în Isus. Așa cum o mlădiță despărțită de viță se va ofili și va muri, tot așa vor fi și oamenii care sunt despărțiți de Cristos. În acest context al rodirii, despărțirea de viță sau de Cristos, precum și ofilirea sau moartea nu se referă la a fi fără Dumnezeu și nemântuiți, ci la a avea „dezactivate”  în viața noastră anumite părți din întregul corp al adevărului deplin revelat în Scriptură cu privire la ce a realizat Cristos pentru noi, ce ni se cuvine, cine suntem cu adevărat în Cristos și cum ar trebui să arate viața noastră. Și această poate fi din lipsă de cunoștință, revelație și înțelegere datorită învățăturilor greșite sau din eșuarea în a menține credința proaspătă și puternică mereu în domeniile în care am fost luminați. Biblia spune la Ioan 8:32 că vom cunoaște adevărul...