rasism

Linnea Wikblad menar att det är ren och skär rasism med pommes till kebaben! David Druid undrar varför kvinnor fryser så mycket! Ultraliberalen Javier Milei vann presidentvalet i Argentina, vi pratar med korren Love Lyssarides! Effie Karabuda berättar varför Sam Altman får kicken från Open AI! Journalisten Oisín Cantwell är Årets röst och berättar om fallen han aldrig glömmer, vi pratar Anna Lindh, Lasermannen och snippadomen. Babs Drougge på P3 Nyheter om varför man ska smsa innan man ringer.

Lyssna på alla avsnitt i Sveriges Radio Play.

Programledare: David Druid och Linnea Wikblad

Nobels fredspris delas ut till Narges Mohammadi, som jobbar för kvinnors frihet i Iran. Mer om Iran och hur läget är där, handlar veckans Juniornyheterna special om. 12-åriga Saga Farahani, har släkt där, och berättar mer. Högerextrema åsikter som rasism sprids inom gamingvärlden. En intervju med Zlatan uppmärksammas. Och så ska modehuset Prada göra rymddräkter...

Lyssna på alla avsnitt i Sveriges Radio Play.

En person under 15 år misstänks för att ha haft nåt att göra med den 10-åriga flickan som ramla ner från ett skoltak i Svedala och dog. Fotbollslaget Valencia straffas efter att deras fans skrikit rasistiska saker åt Real Madrid-spelaren Vinícius Júnior. Netflix sätter stopp för att dela lösenord. Och så har en skådis sprejat bajsparfym...

Lyssna på alla avsnitt i Sveriges Radio Play.

Ring P1 från Luleå om bland annat nödhjälp till jordbävningsdrabbade, rasism och ungdomar som riskerar att dras in i kriminalitet. Programledare: Tova Nilsson, ansvarig utgivare: Anders Bäckström

Lyssna på alla avsnitt i Sveriges Radio Play.

Otaliga var de rapporter där jag, som 20-årig nybliven mamma tillika journalist på lokaltidningen, kunde läsa om social problem, barn- och ungdomars dåliga psykiska och fysiska hälsa, oförmågan att få pappor att vara föräldralediga med sina barn…och så vidare. Så fort statistiken redovisades länsvis kom “mina” kommuner i gnosjöregionen ständigt sist. Samma ord hoppade upp mot mig om och om igen: “orsaken till det dåliga resultatet är att regionen domineras av frireligiösa småföretagarbygder”. Det var över 25 år sedan. Men sakernas tillstånd är desamma än i dag. Och här skall jag kampanja för kvinnors mänskliga rättigheter? Hur skall detta gå ihop sig?

- Gnosjö ett patriarkalt samhälle där männen gör karriär medan kvinnorna tar hand om hemmet. När kvinnorna arbetar i företagen är det ofta med administrativa uppgifter (fakturering och städning) eller inom monteringen, säger Ekonomie doktor Caroline Wigren då, forskare vid Internationella Handelshögskolan i Jönköping nu verksam vid Malmö Universitet, till esbri.se.
- Gnosjö har givna arenor för män, det är lite av ett ”old boys' network”. Väldigt få kvinnor är med i Rotary, och det är främst sönerna som socialiseras in i nätverken.

Delat läge om vilka som kommer följa fotbolls-VM, vem ska ta över Greta Thunberg och bomben som slagit ner i norska underhållningsbranschen.

Lyssna på alla avsnitt i Sveriges Radio Play.

Om fyra dagar spelar Danmark sin första match i fotbolls-vm i Qatar. Hassan har tagit beslutet att inte titta på mästerskapet.

Klimatmötet i Kairo får Hilde att tala om Norges dubbelmoral i frågan om landets olja. Åsa känner att hon måste ta mer klimatansvar och vem blir Greta Thunbergs arvtagare?

Norsk komiker polisanmäld för rasism

Norska medier domineras av en polisanmälning mot en av landets mest kända komiker och tv-personligheter. Det diskuteras också om den danska läraren som fått sparken efter att ha visat sympatier med Rysslands invasion av Ukraina.

Åsa Linderborg (Sverige), Hilde Sandvik (Norge) och Hassan Preisler (Danmark) diskuterar veckans händelser för att ge dig bättre koll på grannländerna och fler perspektiv på vad som händer i Sverige.

Podden produceras av NRK.

Ring P1 från Malmö om bland annat rasism, damidrott och EU-parlamentets placering. Programledare: Svjetlana Pastuhovic, ansvarig utgivare: Karin Arbsjö

Lyssna på alla avsnitt i Sveriges Radio Play.

År 1968 vann "I nattens hetta" fem Oscars. Filmen utspelar sig i en liten stad i den amerikanska södern, där en svart storstadpolis och en typisk sydstatssheriff förenar sig i jakten på en mördare.

Lyssna på alla avsnitt i Sveriges Radio Play.

Sedan dess har mycket hänt med skildringen av svarta och rasism på film. Mårten Blomkvist tycker ändå att "I nattens hetta" står sig, den känns förvånansvärt modern och det finns tryck i skildringen av den lilla staden och i den laddade stämningen mellan Sidney Poitiers coola storstadssnut och Rod Steigers lantissheriff.

Det är 1960-tal och kvalmig natt när en elegant Sidney Poitier stiger av tåget. Han sätter sig i väntrummet för att invänta ett kommande tåg men istället kommer han att om en stund möta någon som inte rör sig snabbt som tåget, Spartas plufsiga sheriff.

"I nattens hetta" är en thriller om en svart man som först blir misstänkt för ett mord, sedan blir indragen i jakten på mördaren och kommer att arbeta sida vid sida med en sävlig sydstatssheriff.

Den är full av atmosfär, den är en av de bästa amerikanska polisfilmerna från den tiden, och den känns förvånansvärt modern, enligt filmkritikern Mårten Blomkvist.

Entreprenören, investeraren och filantropen Gunilla von Platen berättar om sina extremt optimerade dagar och ett huvud som en popcornkastrull när hon ska sova.

Hon är nu också programledare i nya The Apprentice Sverige på TV4. Där Donald Trump i den amerikanska versionen bekymmerslöst strösslade med: "You´re fired", avskyr Gunilla von Platen att säga upp personer. Men hon demonstrerar hur hon själv gör – genom att säga upp Cissi Elwin som intervjuare i podden. 

Hon berättar om sexism och rasism hon själv mött i företagsvärlden.
”Jag vet inte hur många gånger jag har suttit i fosterställning och bara gråtit och tänkt att jag ger upp.”

Med tiden har Gunilla von Platen lärt sig att ge lite aviga och udda entreprenörer extra tid – för att det lönar sig.

Cissi Elwin ställer henne inför olika dilemman. Hur hanterar hon en entreprenör som hon investerat i som visar sig ha kriminella vänner? Eller en affärsidé som är lysande för klimatet, men inte ger snabb vinst?

Idei principale

• Ideea unei slujbe în biserică de Ziua Dezrobirii nu e nouă. Pe 20 februarie 1856, principele Barbu Știrbei scria în decretul de dezrobire – în care folosea sintagma „liberarea sclavilor” – că această zi solemnă ar trebui marcată „în fiecare an în eternitate”.
• Până acum însă, Biserica Ortodoxă Română a încercat să se disocieze de trecutul sclaviei, spunând că nu exista ca instituție în timpul celor 500 de ani. Vasile Bănescu, din partea biroului de presă al Patriarhiei Române, ne-a scris că „este o eroare încercarea de a judeca evenimente, fapte și personalități din trecut, folosind criteriile sociologice și democratice impuse de logica mentalității de astăzi.” Dar cum am putea să înțelegem influența acestui trecut doar în acord cu contextul istoric al vremii, dacă nu ne uităm la el și ca oamenii care suntem astăzi?
• Statul român e părtaș la uitarea istoriei sclaviei și e dator, spune cercetătoarea Magda Matache, cu măsuri de „justiție reparatorie”. Dacă sclavia va face parte din narațiunea națională oficială, asta va însemna că și decalajele economice și sociale vor fi luate în calcul la elaborarea de politici publice și servicii sociale.
• Uniunea Europeană a adoptat în 2020 un plan de acțiune anti-rasist, care îndeamnă la „recunoașterea rădăcinilor istorice ale rasismului” și spune că asigurarea comemorării sclaviei și Holocaustului reprezintă o parte importantă a încurajării incluziunii. 
• Consiliul Europei a adoptat în 2020 o recomandare prin care solicita includerea istoriei romilor și/sau a nomazilor în programele școlare și în materialele didactice. „Deci toate chestiile trebuie să fie instituționale, altfel nu cred c-avem vreo șansă”, spune Luiza Medeleanu, expertă în educație multiculturală. „E important ca statul să preia toate lucrurile astea și să le transforme în măsuri foarte clare, politici culturale și educaționale concrete, în care oamenii să se regăsească. Și doar așa eu cred că poți să creezi o punte între oameni.”
• Trecerea de la integrare la incluziune, la a cere drepturile care se cuvin tuturor și la a împuternici comunitățile s-o facă și singure e ce fac astăzi ONG-urile. „De multe ori problemele femeilor rome înseamnă acces la infrastructură, înseamnă locuință decentă, înseamnă curent electric, apă, drumuri practicabile ș.a.m.d.”, spune Carmen Gheorghe, președinta E-Romnja, care evidențiază că acestea sunt probleme feministe. „Exemplul pe care-l dau întotdeauna este acela al unui drum impracticabil. Unde, dacă plouă, nu mai poți intra, îți trebuiesc cizme, pentru că noroaiele te cuprind din toate părțile, și atunci cine are responsabilitatea de a curăța, de a duce copiii la școală sau la medic? Femeile. Ne place sau nu, femeile fac asta.”
• Felul în care reprezentăm romii în media și produse culturale trebuie îmbunătățit, căci telenovelele despre romi de la Acasă TV, spre exemplu, nu fac decât să caricaturizeze cultura romă. În lipsa altor modele, copiii aspiră la o identitate construită adesea din stereotipurile majoritarilor. 
• Ce poți face tu, ca ne-rom, pentru a contribui la repararea trecutului? Poți să sancționezi producțiile rasiste și stereotipe, să susții demersurile unor organizații nonprofit, să cumperi produsele culturale ale artiștilor, meșteșugarilor și designerilor romi. Să-ți înveți copiii altfel decât mulți am fost învățați. Să le citești povești cu eroi romi, să fii un exemplu prin felul în care reacționezi în fața prejudecăților.
• Toate soluțiile din acest episod sunt măsuri pe care le putem lua fără să pierdem nimic. Măsurile afirmative pentru un grup marginalizat istoric nu ne neagă drepturile. Nu pierzi, ca ne-rom, dacă statul finanțează un muzeu al romilor sau cercetare pentru recuperarea memoriei sclaviei. Câștigăm cu toții, și ne apropiem.

Resurse consultate

• Tratat de pace pentru emanciparea noastră, de Ciprian Necula
• Nu mai suntem sclavi de 166 ani, dar eu văd și astăzi ura, de Elisa Dinu
• Istoria ascunsă a strămoșilor romi și Time for reparations de Magda Matache
• Inelul cu cap de cal, de Ioanida Costache
• Romstoria: Care este diferența dintre robie și rumânie
• Emisiunea „Eu sunt actrița principală”, moderată de Zita Moldovan și Mihaela Drăgan, episodul 4
• De ce blackface e rasist, cu Oana Dorobanțu
• Reportaj Trinitas de Ziua Dezrobirii la mănăstirea Pasărea
• Interviu cu Carmen Gheorghe, Ashoka Fellow

În acest episod auzi cuvinte despre viitor de la Ionela Pădure, Gilbert Costache, Ionuț Măcinoi și un grup de cursanți din Iași, Niko G, Mihaela Drăgan, Ioanida Costache, Linda și Silviu Zsiga de la Radio Pata din Cluj. Mulțumiri! 

Mulțumiri și Centrului Național de Cultură a Romilor pentru evenimentul de lansare al filmului „10 ani de luptă împotriva sclaviei. Adevărurile Ioanei”, în cadrul căruia am înregistrat discursul Cătălinei Olteanu, din care ai auzit un fragment în acest episod.

Obiceiul pământului este un podcast despre sclavia romilor și amprenta acelor 500 de ani asupra prezentului și este produs de DoR. Cele șase episoade vor apărea săptămânal, începând cu 17 ianuarie 2022. Ascultă seria pe obiceiulpamantului.ro, Spotify, Apple Podcasts, YouTube sau în aplicația ta preferată de podcasturi.

Reporter: Ana Maria Ciobanu
Editor: Cristian Lupșa
Manager de proiect: Nicoleta Rădăcină
Identitate vizuală: Maria Surducan
Muzica: Sebastian Androne Nakanishi
Înregistrări și montaj: Ana Maria Ciobanu
Egalizare sunet: Octavian Coman
Development și producție digitală: Mihai Ciobanu și Cătălina Albeanu
Transcrieri: Andreea Vasile, Daniela Popa, Romina Surugiu, Daniela Iordăchescu

Helya Riazat är rektorn som har skapat en skola med plats för ungas gränslösa drömmar – i ett resurssvagt område med återkommande skjutningar.

I Chef Dilemma berättar hon om värderingarna, ledarskapet, jobbvardagen och metoden bakom Järvaskolans succéresultat där 9 av 10 elever går ut högstadiet med gymnasiebehörighet. 

"Att vara lösningsorienterad präglar hela verksamheten", berättar hon.

Varje elev får besök hemma av rektor och kurator. "Att skapa förtroende i början minskar arbetsbördan i längden."

Cissi Elwin ställer henne inför några olika dilemman. Hur hanterar hon en förälder som vill förhandla upp sin sons betyg? Och HUR kort får en elevs kjol egentligen vara?

Rasismul e convenabil: Ce trebuie să înțelegi ca să contribui la combaterea lui

Ne-am spus povestea despre inferioritatea romilor încă de la forțarea lor în sclavie și am continuat s-o spunem și în timpul celui de-a doilea război mondial, când legile rasiale excludeau pe oricine nu era „român adevărat”. Ne-o spunem și astăzi, când memoria acestei istorii se pierde. Rasismul nostru e adânc și inconștient. Abia când începi să-l conștientizezi apar întrebările – de ce ai reacționat așa, de ce ai râs – și apare și ocazia să te chestionezi, ca apoi să te dezbari de prejudecăți.

Îi vei auzi în acest episod, printre alții, pe profesorul de istorie la Oxford Marius Turda, pe sociologul Gelu Duminică, pe agenta imobiliară Ramona Ursu, pe experta educațională Luiza Medeleanu și pe cercetătoarea Magda Matache, care explorează raportarea la rasism din perspective diferite. Unii cercetează istoria, alții sunt preocupați de moștenirea personală, unii cer justiție reparatorie. E important să îi auzi pe toți, pentru că nu există o singură voce romă. Au în comun moștenirea celor 500 de ani de sclavie, a Holocaustului și rasismul prezentului și au soluții complementare pentru vindecare.

IDEI PRINCIPALE

• Sclavia a alimentat rasismul din jurul nostru și din noi. Pentru că rasismul nu e doar o sumă de prejudecăți, ci un sistem de putere menit să perpetueze această diferență socială: cei civilizați, care merită; cei necivilizați, care trebuie evitați sau chiar îndepărtați.

• „Dacă gândim rasismul ca pe un sistem de putere și de opresiune, atunci rasismul nu se naște din prejudecată, ci rasismul folosește prejudecata ca să justifice acțiunile împotriva grupului minoritar. Întrebarea este dacă avem prejudecăți față de cei bogați, de ce aceste prejudecăți nu-i afectează în aceeași măsură sau într-o măsură similară cu prejudecățile pe care le avem, de exemplu, față de romi.” (Magda Matache)
• Discuția despre rasism trebuie să includă și avantajele rasismului pentru majoritari. Prin excluderea romilor, spațiul și implicit șansele care se creează pentru ne-romi, cresc.

• Teama de momentul cunoscutului părinților unui partener ne-rom e recurentă pentru mulți tineri. Uneori evită relațiile serioase, ca să nu fie nevoie să cunoască părinții celuilalt și să se lovească de „e ț*gancă, nu suntem de acord”.
• 29% consideră că romii sunt „o problemă” și 9%, că reprezintă „o amenințare la adresa țării”, arată un sondaj recent făcut de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel. Doar 6% apreciază că romii sunt o resursă valoroasă pentru România. 

• Rasismul e ca un burete, crede Marius Turda: „Când e ud, se lipește de orice. Când e uscat rămâne acolo uscat și îi ajunge o picătură de ploaie ca să revină la viață”. Istoricul spune că ne alimentăm continuu ideea că suntem superiori iar asta creează un soi de „geografie simbolică a identității”.

• Teama de declarare a etniei e reală. Conform recensământului din 2011, în România sunt 600 de mii de romi, deși ONG-urile rome estimează că ar fi peste 2 milioane. Frica vine din memoria Holocaustului, când supraviețuitorii și familiile lor își amintesc că au fost păcăliți să se declare ca romi, cu promisiunea că vor primi pământ. În realitate, au fost încărcați în vagoane de vite și deportați.
• „Eu am avut un coleg rom și mi-a furat sandvișul” ai auzit poate. E un impuls de a opri discuția despre rasism cu propriile experiențe. Însă faptul că avem reflexul de a transforma experiențele personale în argumente cu care să deviem discuții despre un grup social căruia i se interzic lucruri de sute de ani e tot rasist. E parte dintr-un sistem de putere în care eu, majoritarul, decid cum îmi amintesc de tine. Așa cum eu, proprietarul de sclavi de acum 200, 300, 500 de ani, decideam cu cine te căsătorești, ce se întâmplă cu copiii tăi, cui vei rămâne după moartea mea.
• Aducem sclavia în conversația publică nu ca să căutăm o vină închipuită, ci ca să înțelegem că decalajele socio-economice din prezent vin dintr-o lungă istorie de opresiune. „Marea șmecherie este ca noi să putem să trăim împreună”, cum spune Gelu Duminică.
• Schimbarea sustenabilă se face atunci când internalizăm nevoile, crede sociologul Gelu Duminică: „În teoria schimbării sociale se spune că ai nevoie de cel puțin același timp la care ai fost supus la deprivare pentru a echilibra efectele deprivării. Adică, cu alte cuvinte, ai avut 500 de ani de robie, ai nevoie de cel puțin 500 de ani de incluziune ca să poți să ajungi la zona aia”.

Ți-am povestit că istoria sclaviei romilor este peste tot în jur, dacă știi să privești. Inclusiv la Muzeul Național de Artă al României, dacă faci un tur cu sociologul Adrian-Nicolae Furtună – cum am făcut noi în acest al treilea episod.

Pasiunea lui de-o viață e să sape în arhive vechi de sute de ani, să intervieveze romi și să caute istoria poporului său în spațiile din jurul nostru și în mentalul colectiv. Face asta ca să lase ceva în urmă, pentru cei ca el, care nu se regăsesc în narațiunile care-i înconjoară.

„E un loc în care mă regăsesc, așa cum m-am regăsit de multe ori, cel mai des, în societate: din perspectiva celui nevăzut, din perspectiva celui ascuns, care se poate vedea doar dacă este destul de școlit, știi? Dacă nu ești școlit și vii aici ca tânăr rom, care nu cunoști nimic despre istoria romilor, nu ai cum să vezi povestea din spate.”

Când se plimbă prin Muzeul de Artă, Furtună își imaginează cum l-ar ajuta exponatele să spună povestea istoriei romilor pentru copii romi, care ar avea astfel șansa să înțeleagă că sunt și ei parte din cultura acestei țări. Că strămoșii lor au contribuit la ce vedem astăzi în muzee.

Fă această călătorie prin galerii de artă bisericească medievală, uși ale mănăstirilor de la 1700 sau portrete de boieri și domnitori de la început de secol XIX ca să descoperi o istorie comună. 

IDEI PRINCIPALE

•  Adrian-Nicolae Furtună are 37 ani, e cercetător la Centrul Național de Cultură a Romilor și face un doctorat în memoria sclaviei. Adesea moderează conferințe pe Facebook despre același subiect, pentru că vrea să existe în spațiul public o conversație despre sclavie. Din 2015 și până în prezent a digitalizat sute de documente de arhivă din perioada celor cinci secole de sclavie. La finalul lui 2021 a publicat Sclavia romilor și locurile memoriei, un album de memorie socială.

• Căutarea e unul dintre lucrurile care îl definesc pe Nicu încă de mic. Când era copil la Bârlad, își căuta identitatea romă în piața din oraș, unde erau negustorii care vorbeau romani și care aveau povești și glume. 

• Adolescența lui Nicu a fost marcată și de dorința de a le vorbi celorlalți despre etnia lui, de a le înșira pe tabla de liceu neamurile de romi și obiceiurile lor, ceva ce astăzi crede că pornește dintr-un complex de inferioritate, moștenit istoric din sclavie. Își dorea să fie acceptat, așa că se grăbea să arate ce îl face diferit, ca să nu le dea majoritarilor ocazia de a-l pune pe o poziție de inferioritate.

• Pentru Furtună, turul pe care-l face în acest episod e un exemplu de soluție prin care spațiile culturale din România pot să ilustreze istoria sclaviei. Și-ar dori să ghideze tururi pentru copii. Și-ar dori ca ghidurile audio ale muzeelor să aibă și un traseu recomandat pentru a explora spațiile dintr-o perspectivă a istoriei romilor.

• În muzeu, când vede o haină militară expusă, se gândește la ce îți era permis sau nu pe-atunci, în funcție de etnie. Un jilț bisericesc de la mănăstirea Galata din județul Iași îi vorbește despre romii care au fost în proprietatea acesteia. 

• Dincolo de a avea un muzeu al romilor, monumente ale sclaviei și străzi ale căror nume să amintească de acest trecut, dincolo de reflectarea corectă a istoriei în manuale, adevărata reconciliere cu trecutul poate veni, crede sociologul, în momentul în care spațiile culturale din România vor fi cu adevărat incluzive și vor reprezenta pe toată lumea.

• Furtună crede că găsind conexiunile prezentului cu trecutul sclaviei, vom începe să vorbim și despre sursele inegalității din prezent. O dată cu o conversație asumată, vom înțelege și impactul social și economic al celor 500 de ani de sclavie și vom discuta apoi despre ce putem îndrepta. 

Resurse consultate

Adrian Nicolae Furtună, Sclavia romilor în Țara Românească

Adrian Nicolae Furtună,  Sclavia romilor și locurile memoriei, un album de memorie socială 

Conferințele Centrului Național de Cultură a Romilor Romano Kher

Documentar despre Ioana Tinculeasa Rudăreasa, produs de Centrul Național de Cultură a Romilor Romano Kher

Documentarul O Samudaripen andar i Romania. Holocaustul romilor din România, produs de Centrul de Cercetări Sociale și Culturale „Romane Rodimata”

Povestea Lingurii, produs de Adrian-Nicolae Furtună pentru Centrul de Cercetări Sociale și Culturale „Romane Rodimata”

Obiceiul pământului este un podcast despre sclavia romilor și amprenta acelor 500 de ani asupra prezentului și este produs de DoR.  Cele șase episoade apar săptămânal, începând din 17 ianuarie 2022. Ascultă seria pe obiceiulpamantului.ro, Spotify, Apple Podcasts, YouTube sau în aplicația ta preferată de podcasturi.

Obiceiul pământului este un proiect jurnalistic multimedia despre sclavia romilor și amprenta acelor 500 de ani asupra prezentului. Sclavia a început în 1385 și a fost abolită abia în 1856, timp în care romii au fost proprietăți ale statului român, ale bisericii și boierilor. Această traumă generațională este răscolită deseori de rasismul prezentului. Vindecarea necesită recunoaștere, reconciliere și măsuri reparatorii.

Ca să înțelegem că istoric nu am pornit cu șanse egale și să putem schimba raporturile de putere care ne definesc azi, ne-am propus să înțelegem sursa acestei nedreptăți și modurile în care o putem repara. 

Tu ce ai învățat să crezi despre romi? Probabil că e bine să îi eviți; pentru că fură, mint, ucid. Asta transmit și proverbele românești – „ț*ganul când s-a făcut împărat, pe taică-su l-a spânzurat” sau „ț*ganu’ e rudă cu dracu’” –, iar ele sunt doar o formă prin care ura istorică față de romi a călătorit în timp până astăzi.

Această înțelepciune populară se fundamentează pe o istorie de aproape jumătate de mileniu în care romii au fost sclavi – adică au fost considerați mai puțin oameni și forțați să muncească gratuit pentru domnitori, boieri și mănăstiri.

Ca să înțelegem de ce suntem și azi îmbibați de prejudecăți și stereotipuri despre răutatea, lenea, lăcomia și chiar infracționalitatea înnăscută a romilor, în acest al doilea episod facem o călătorie în timp alături de istorici și cercetători romi. Îi vei auzi pe etnologul Delia Grigore, care a studiat modul în care proverbele românești construiesc imaginea romilor în mentalul colectiv; pe istoricul Petre Petcuț, care a scris Romii. Sclavie și libertate, o carte fundamentală despre istoria romilor; pe Luiza Medeleanu, care cercetează imaginea romilor în media și formează profesori care lucrează și cu elevi romi; pe Mariana Sandu, care a cercetat îndeaproape fenomenul abuzului fetelor rome în perioada sclaviei.

Fără să cunoaștem istoria sclaviei, reconcilierea și vindecarea nu sunt posibile.

IDEI PRINCIPALE

• Romii au fost forțați în sclavie încă din evul mediu. Acest statut inferior a dăinuit până la abolirea din 1856, când minoritatea romă reprezenta cel puțin 7% din populația de peste 4 milioane a Principatelor Române Moldova și Țara Românească. 

• Au fost primiți cu reticență încă din evul mediu pentru că erau nomazi, vorbeau o limbă diferită, erau purtătorii unui amestec de culturi și obiceiuri pe care le întâlniseră pe parcursul migrației lor și, mai ales, nu erau încă creștini. 

• Sclavia era văzută ca un act civilizator care ducea la creștinarea romilor, dar și la apariția unui paradox religios: creștini care stăpânesc creștini. Acest paradox care a adus brațe de muncă gratuite pentru gospodăriile celor puternici a început cu un cadou. Vladislav I, domnitorul Țării Românești de atunci, i-a dăruit mănăstirii Tismana 40 de familii de romi în 1385. 

• Muzeele românești nu păstrează instrumentele de tortură folosite pentru romi în timpul celor 500 de ani de sclavie, însă coarnele puse fugarilor au fost reale. Ne-au rămas descrierile modului în care erau folosite. Zgarda de fier se încuia cu un lacăt, apoi fugarul era atârnat cu funii în grajd, deasupra animalelor. Sau era plimbat pe ulițe în timp ce trecătorii erau puși să-l scuipe.

• Fetele rome erau forțate și să întrețină relații sexuale cu stăpânii, aceștia fiind uneori și cei care le dezvirginau. Acest obicei era ascuns în spatele unor eufemisme precum „a freca picioarele boierului seara”, care era tot o atribuție a tinerelor fete rome în curtea boierească. 

• Manualele școlare nu reflectă adevărul istoric. Sclavia e reprezentată mai degrabă ca o formă de servitute, asemănătoare cu iobăgia, ca și cum romii erau zilieri pe pământul cuiva. Astăzi, conținutul e mai puțin rasist ca cel din manualele din 2016, care foloseau cuvântul „ț*gan” și ilustrau istoria cu locuințe sărăcăcioase sau cu romi dansând. Dar e încă insuficient.

• La 160 de ani de la dezrobire, a fost dezvelită o placă comemorativă la mănăstirea Tismana, locul din care a început totul. Placa menționează eliberarea de la 1856, dar ignoră rolul bisericii. Biserica nu recunoaște sclavia ca pe o practică din care a beneficiat timp de sute de ani.

• Inegalitatea economică și socială pe care o vedem astăzi vine tot din sclavie. Nu s-au scurs așa de mulți ani de la momentul eliberării: se împlinesc 166 anul acesta. Oare stră-străbunicii tăi unde erau în 1856 și oare unde ai fi fost tu astăzi dacă ei ar fi fost alungați sub cerul liber doar cu hainele cu care erau îmbrăcați?

Obiceiul pământului este un podcast despre sclavia romilor și amprenta acelor 500 de ani asupra prezentului și este produs de DoR.  Cele șase episoade apar săptămânal, începând din 17 ianuarie 2022. Ascultă seria pe obiceiulpamantului.ro, Spotify, Apple Podcasts, YouTube sau în aplicația ta preferată de podcasturi. Tot pe obiceiulpamantului.ro găsești și lista de cărți, articole și documentare consultate pentru fiecare episod, plus eseuri scrise de mulți dintre cei pe care-i auzi în podcast.