Perfect Contemporan

Am vorbit azi cu scriitorul George Moise tocmai din Japonia. Din păcate, sunetul nu este perfect, noi ne-am amuzat teribil de un lag simpatic și, ca să-l citez pe George, de „superioritatea internetului din România.” Am vorbit despre cele două cărți ale sale, "Kanashibari" și "Iertați-mă că nu sunt japonez", avem în podcast o grămadă de sfaturi despre scris, dar și reflecții cu privire la diferențele culturale dintre România și Japonia, despre ficțiune autobiografică, sexism, cum e să emigrezi și multe altele. Ascultare plăcută! *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Îmi doream foarte mult să vorbesc cu Raluca Boantă despre cartea ei de poezie „La marginea bună a corpului” apărută la OMG Publishing. Sunt foarte bucuroasă că pot în sfârșit să vă aduc acest dialog la podcast despre marginea bună a corpurilor noastre. Raluca ne-a vorbit foarte prietenos și empatic despre poezie și despre limbaj. Dar și despre încercarea de a ieși din definițiile foarte limitate pe care ni le-am dat noi înșine (singuri sau cu ajutorul societății) și care au ajuns să ne „predetermine” într-un fel gândirea și comportamentul - și am vorbit, desigur, despre cum se transferă lucrurile acestea în poezie, de la a-ți face un cort din poezie și a încerca într-un final să ieși din ceea ce poate fi numit adesea un act „egoist”. Ascultare plăcută! *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Azi am vorbit la Perfect Contemporan cu Anda Docea despre tranziția de la proză scurtă la poezie, dar și despre cum se îmbină jurnalismul cu proza scurtă și poezia. A publicat volumul „Muzeul convorbirilor întrerupte” la Charmides, este jurnalist la Dilema și a debutat în 2015 cu volumul de proză scurtă „Camere de hotel.” Episodul de astăzi este încă o carte poștală de la FILIT, dar este de asemenea și despre scrisul concentrat și ritualurile care îl ajută. *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Cu Alex Olteanu (prozator, scenarist, studiază Regia & face fotografie de stradă) am fost colegă la Facultatea de Filosofie așa că am fost foarte bucuroasă să aflu că el a luat concursul de debut la editura Polirom anul acesta. Am fost și mai încântată să dau peste un roman excelent și să pot avea un dialog atât de fain despre Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă la podcast. Cu Alex am vorbit mult despre singurătate, dar și despre ce înseamnă munca la o carte de debut, cât de fragil poate fi începutul raportat la percepția pe care o avem noi asupra propriului scris. Am ajuns și pe tărâmul autobiograficului, cât și cum punem în literatură, ce responsabilități au sau nu au cititorii și cât de importantă este, de fapt, intuiția. La început eram sceptică, dar la finalul discuției noastre am ajuns să-i dau dreptate lui Alex așa cum poate aș fi făcut-o la un seminar: intuiția are rolul ei și e puternică. Ascultare plăcută! *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Încă de când am citit Pe cine iubești mai mult? (Editura Nemira, colecția n’autor) am vrut să vorbesc cu Mihaela Buruiană despre debutul ei. M-am bucurat să aflu că are „o cameră doar a ei” și să observ încă o dată implicare și bucurie în scris (și, desigur, sfărâmăm a 38-a oară mitul inspirației care e bine să fie, dar nu e suficientă). O discuție perfect contemporană despre scris, proză scurtă versus roman, intersecția dintre munca de traducător și scriitor, niște recomandări de lecturi super faine și nu numai. Nu ne crede pe cuvânt, ascultă-ne și tu! :) *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Vânam o discuție cu Simona Goșu de mult timp, în sfârșit am vorbit cu ea despre romanul său proaspăt apărut, „Stela”, la Editura Polirom. Poate că altădată vom vorbi mai multe și despre „Fragil”, cartea de proză scurtă care a făcut să tremure spațiul literar contemporan, considerat unul dintre cele mai puternice debuturi în proză scurtă din ultimii ani. M-am bucurat să vorbim pe larg despre cum a luat naștere „Stela”, cum i-a auzit vocea în minte, dar și despre practica scrisului și cât de important este cititul, dar și revenitul la anumite cărți doar pentru a-ți da putere să scrii tu în continuare. Am vorbit cu Simona și despre munca nevăzută, invizibilă, atât din „Stela” cât și din societate și despre lucrurile pe care a vrut să le transmită cu cartea aceasta. Care este pur și simplu o poveste aproape reală, povestea Stelei.

L-am întâlnit pe Marin Mălaicu-Hondrari la FILIT Iași chiar în ziua când urma să avem parte de Noaptea Albă a Poeziei, un eveniment în sine absolut minunat (că doar e cu poezie). Am reușit să-i iau un interviu cu mult zgomot de fond interactiv. Am vorbit despre multe lucruri foarte faine, despre scris, tradus, despre ce înseamnă un festival atât de mare, care-i faza cu munca, talentul, poveștile și altele. Vă invit să le descoperiți și voi, o să aveți șansa să primiți și un sfat sau două despre scrisul poeziei și al prozei de la scriitorul care face contstant cursuri și ateliere de scriere creativă. A fost foarte relaxată și plăcută discuția noastră și sper să pot repeta un dialog cu Marin Mălaicu-Hondrari la Perfect Contemporan. Episodul 36, al doilea de la FILIT. De la următorul revenim la programul obișnuit. :)

This interview is taken in Iași at FILIT. I talked at Perfect Contemporan with Morten Strøksnes about Shark Drunk/ „Cartea mării”, writing and research, fiction versus nonfiction and whether writing can be political or not, especially when you are writing nonfiction. In this book, two guys (the author go on a quest trying to catch a Greenland shark from a tiny rubber boat. But why? You can find out more about that listening to our conversation at FILIT. În episodul 35 la Perfect Contemporan am vorbit cu Morten Strøksnes, interviul a fost luat la FILIT Iași 2023, despre „Cartea mării: sau Arta de a prinde un rechin uriaş dintr‑o barcă pneumatică pe o mare întinsă în patru anotimpuri” apărută la editura Polirom în traducerea Dianei Polgar. Discuța noastră este în engleză, din păcate nu este și tradusă. am vorbit cu Morten Strøksnes nu doar despre Cartea mării, ci și despre scris și documentare, ficțiune versus nonficțiune și dacă scrisul poate/trebuie să fi(e) politic sau nu, mai ales când vorbim despre nonficțiune. În această carte, doi tipi, autorul și prietenul său artist, Hugo Aasjord, încearcă să prindă un rechin boreal în patru anotimpuri. Dar de ce? Poți afla mai multe despre asta în dialogul nostru de la FILIT.

Azi am vorbit cu Adriana Jderu despre cartea sa de debut „Spații mici,” o carte de proză scurtă apărută la ed. Humanitas. Adriana ne-a împărtășit filosofia ei despre scris: despre cât de importantă este munca, răbdarea și editarea, dar mai ales blândețea față de sine - chiar și când e vorba despre scris. Pentru că am avut un vibe foarte bun împreună, ne-am și hlizit destul de mult și discuția noastră s-a apropiat foarte tare de un dialog lejer pe care l-am fi avut la o cafea. Cartea Adrianei mi-a plăcut foarte mult și vă invit să ascultați și voi ce se află în spatele acestor „spații mici” și ce înseamnă ele. Ascultare plăcută!

Cu Ramona Gabăr am vorbit despre cât de important e să găsești spațiu mental pentru scris și că tocmai astfel ar defini ideea de „cameră doar a ei.” Scrisul este terapeutic și aici, iar procesul scrierii prozei scurte e intens și activ pentru că Ramona e atentă la ce se vorbește în jurul ei și construiește povești adevărate, nu autobiografice, ci din imaginație. Ne-a povestit despre Stații, cartea sa de debut apărut la Nemira în colecția n autor, dar și despre manuscrisul în lucru. Și cum a fascinat-o acest spațiu de răscruce, așa cum ne spune, „locul geografic și mental” în care se desfășoară poveștile.

Azi am vorbit cu Alex Ciorogar, fondator și editor la OMG/Oh My God Publishing. Am vorbit cu Alex despre ce înseamnă OMG, care e procesul de apariție și publicare (inclusiv în ceea ce privește traducerile) la ei, dar și despre care e efectul poeziei ca întreg (titlu, copertă, conținut). OMG nu e doar fresh și cool, ci e și un spațiu prielnic pentru prietenie și un loc unde, așa cum o spune Alex Ciorogar, „să mergi mai departe de frumos.” Episodul de azi are și câteva surprize teoretice despre estetică și despre lucruri ca postumanism și postmodernism în poezie. Vă dorim ascultare plăcută! Muzica din intro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Am vorbit cu Gelu Diaconu -scriitor, poet, jurnalist cultural, omul din spatele platformei O mie de semne și vocea de la Biblioteca lui Gelu. De multă vreme voiam să vorbesc cu Gelu la Perfect Contemporan și să vorbim despre „spațiul prieteniei numit Biblioteca lui Gelu,” așa cum el însuși îl numește. Cu Gelu am stat la taifas despre multe, despre literatura ca refugiu, pasiunea de cititor și strâns cărți, cum are nevoie de inspirație și că reînvață să scrie la fiecare carte. S-a scurs prea repede timpul la podcast cu Gelu, dar ne-a povestit și despre Băieții n-au voie să plângă, romanul recent apărut la Editura Paralela 45, dar și despre cartea Biblioteca lui Gelu, volumul care reunește 15 dialoguri din podcast, publicat la Editura Cartex. Urmează să apară și alte volume de acest fel, Gelu ne-a povestit despre ce înseamnă această carte și vă invităm să aflați mai multe despre ea la Librăria Humanitas de la Cișmigiu pe 26 iunie (ora 19) unde vor fi invitați Radu Paraschivescu, Bogdan Alexandru Stănescu, Alina Pavelescu și Ciprian Măceșaru.  Vă dorim ascultare plăcută!  *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Azi am vorbit cu Eli Bădică: editoare la Nemira și coordonatoarea colecției n'autor. Ne-a povestit despre ce înseamnă munca de editor și despre cum literatura are de-a face foarte mult cu răbdarea. Despre cum relația de încredere dintre editor și autor se face în timp și cât de esențială este pentru text. Textele, după cum vom afla, sunt cele mai importante. Admir și iubesc munca pe care o face Eli în colecția n’autor și vă invit să descoperiți și voi cât de frumos și implicat vorbește despre literatura română contemporană și ce se întâmplă în această colecție —precum și despre alegerea manuscriselor, magia și dificilul din toate astea. Vă dorim ascultare plăcută! Sunetul de la început vine de la https://mixkit.co

Azi am vorbit la Perfect Contemporan cu poeta Angelica Stan. M-a cucerit prima oară cu O femeie urmărește ploaia de la etajul opt (Casa de Pariuri Literare) și recent cu exponate de artă brută (Casa de Editură Max Blecher). Spațiile, locurile, arhitectura par întotdeauna esențiale în poezia Angelicăi și azi am avut ocazia să vorbim mai multe despre asta. Cu o voce caldă ne-a povestit și despre arhitectură și despre poezie, despre timiditate și siguranță. Ne-am aventurat succint pe tărâmul inteligenței artificiale cu întrebarea: ce ne facem dacă într-o zi o să citim o poezie super bună scrisă de un AI și nici nu știm c-a fost scrisă de un AI? Am explorat stările și rutina în poezie, limbajul, dar și dacă găsești adevăr în poezie, despre tine sau despre lume. Vă dorim ascultare plăcută! Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Azi am vorbit cu Cristiana Pantici despre Zenobistele - un volum care aduce împreună vocile mai multor femei din România și perspectivele lor asupra succesului, feminității și puterii. Cristiana a intervievat 27 de femei (cu vârste cuprinse între 23 și 91 de ani - scriitoare, jurnaliste, artiste, antreprenoare, profesoare, actrițe, influenserițe, de la Anastasia Gavrilovici la Daria Jane și Nora Iuga). Și a transformat dialogurile cu acestea în niște povești despre care speră să ajute și alte cititoare să treacă peste angoase și să își descopere sau redescopere feminitatea. Despre care, am fost de acord amândouă, e destul de greu să te pronunți și să o definești pentru că s-ar putea să arate diferit pentru toată lumea. Cartea a apărut la Editura Hyperliteratura, iar discuția mea de azi cu Cristiana se întinde pe subiecte adiacente ca feminismul, siguranța femeilor în România și niște spoilere despre Mic dejun la Tiffany.

Azi ascultați #prozălaplic, cea de-a doua frecvență a podcastului. Azi avem o proză scurtă din volumul "Cine locuiește la subsol" de Diana Geacăr, volum apărut în 2018 la Editura Paralela 45.

Adrian Jicu a scris o carte grozavă și captivantă despre Bacovia, am citit-o pe nerăsuflate și sunt în continuare bucuroasă că am putut vorbi cu el despre „Iorgu”, roman-document apărut la editura Humanitas. Cu Adrian am vorbit despre ce înseamnă această carte, cum a împletit realitatea cu ficțiunea, despre elementul ludic prezent în narațiune și cum se pot apropia persoanele mai tinere de autori precum Bacovia astăzi. O astfel de carte este atât de atractivă și te ține atât de bine în narațiune, încât tind să cred că ar fi foarte apreciată și de adolescenții care acum află despre Bacovia — ne-am învârtit în jurul ideii de scris, n-au lipsit și anecdotele ocazionale și curiozitățile despre personajele atât de credibile. Vă propun să începem dialogul de azi cu o poezie de Bacovia aleasă de Adrian Jicu.

Azi am avut o discuție foarte wholesome cu poeta Miruna Vlada, atât despre poezie și scris, cât și despre diverse subiecte importante care străbat spațiul public și politic: ca sistemul medical, feminismul, identitatea, corpul femeii și necesitatea unui dialog implicat pentru a reprezenta o multitudine de voci. Pe lângă acest dialog din care simt că am învățat multe, am rămas cu o temă de gândire în urma a ceva ce a spus Miruna despre „a-și da jos ochelarii de cal ai feminismului” atunci când scrie. Despre nevoia reprezentării în scris, dar și păstrarea unui orizont cât mai larg în această explorare. Poezia Mirunei adesea mă îngenunchează și vă recomand să citiți și voi Prematur (ed. Cartier) și Bosnia. Partaj (reedit. la Casa de Pariuri Literare) despre care vorbim azi (desigur, dacă nu ați făcut-o deja). Ascultare plăcută!