podcast literar

Am vorbit azi cu scriitorul George Moise tocmai din Japonia. Din păcate, sunetul nu este perfect, noi ne-am amuzat teribil de un lag simpatic și, ca să-l citez pe George, de „superioritatea internetului din România.” Am vorbit despre cele două cărți ale sale, "Kanashibari" și "Iertați-mă că nu sunt japonez", avem în podcast o grămadă de sfaturi despre scris, dar și reflecții cu privire la diferențele culturale dintre România și Japonia, despre ficțiune autobiografică, sexism, cum e să emigrezi și multe altele. Ascultare plăcută! *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Cu Alex Olteanu (prozator, scenarist, studiază Regia & face fotografie de stradă) am fost colegă la Facultatea de Filosofie așa că am fost foarte bucuroasă să aflu că el a luat concursul de debut la editura Polirom anul acesta. Am fost și mai încântată să dau peste un roman excelent și să pot avea un dialog atât de fain despre Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă la podcast. Cu Alex am vorbit mult despre singurătate, dar și despre ce înseamnă munca la o carte de debut, cât de fragil poate fi începutul raportat la percepția pe care o avem noi asupra propriului scris. Am ajuns și pe tărâmul autobiograficului, cât și cum punem în literatură, ce responsabilități au sau nu au cititorii și cât de importantă este, de fapt, intuiția. La început eram sceptică, dar la finalul discuției noastre am ajuns să-i dau dreptate lui Alex așa cum poate aș fi făcut-o la un seminar: intuiția are rolul ei și e puternică. Ascultare plăcută! *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Încă de când am citit Pe cine iubești mai mult? (Editura Nemira, colecția n’autor) am vrut să vorbesc cu Mihaela Buruiană despre debutul ei. M-am bucurat să aflu că are „o cameră doar a ei” și să observ încă o dată implicare și bucurie în scris (și, desigur, sfărâmăm a 38-a oară mitul inspirației care e bine să fie, dar nu e suficientă). O discuție perfect contemporană despre scris, proză scurtă versus roman, intersecția dintre munca de traducător și scriitor, niște recomandări de lecturi super faine și nu numai. Nu ne crede pe cuvânt, ascultă-ne și tu! :) *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Azi am vorbit cu Adriana Jderu despre cartea sa de debut „Spații mici,” o carte de proză scurtă apărută la ed. Humanitas. Adriana ne-a împărtășit filosofia ei despre scris: despre cât de importantă este munca, răbdarea și editarea, dar mai ales blândețea față de sine - chiar și când e vorba despre scris. Pentru că am avut un vibe foarte bun împreună, ne-am și hlizit destul de mult și discuția noastră s-a apropiat foarte tare de un dialog lejer pe care l-am fi avut la o cafea. Cartea Adrianei mi-a plăcut foarte mult și vă invit să ascultați și voi ce se află în spatele acestor „spații mici” și ce înseamnă ele. Ascultare plăcută!

Am vorbit cu Gelu Diaconu -scriitor, poet, jurnalist cultural, omul din spatele platformei O mie de semne și vocea de la Biblioteca lui Gelu. De multă vreme voiam să vorbesc cu Gelu la Perfect Contemporan și să vorbim despre „spațiul prieteniei numit Biblioteca lui Gelu,” așa cum el însuși îl numește. Cu Gelu am stat la taifas despre multe, despre literatura ca refugiu, pasiunea de cititor și strâns cărți, cum are nevoie de inspirație și că reînvață să scrie la fiecare carte. S-a scurs prea repede timpul la podcast cu Gelu, dar ne-a povestit și despre Băieții n-au voie să plângă, romanul recent apărut la Editura Paralela 45, dar și despre cartea Biblioteca lui Gelu, volumul care reunește 15 dialoguri din podcast, publicat la Editura Cartex. Urmează să apară și alte volume de acest fel, Gelu ne-a povestit despre ce înseamnă această carte și vă invităm să aflați mai multe despre ea la Librăria Humanitas de la Cișmigiu pe 26 iunie (ora 19) unde vor fi invitați Radu Paraschivescu, Bogdan Alexandru Stănescu, Alina Pavelescu și Ciprian Măceșaru.  Vă dorim ascultare plăcută!  *Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Azi am vorbit cu Eli Bădică: editoare la Nemira și coordonatoarea colecției n'autor. Ne-a povestit despre ce înseamnă munca de editor și despre cum literatura are de-a face foarte mult cu răbdarea. Despre cum relația de încredere dintre editor și autor se face în timp și cât de esențială este pentru text. Textele, după cum vom afla, sunt cele mai importante. Admir și iubesc munca pe care o face Eli în colecția n’autor și vă invit să descoperiți și voi cât de frumos și implicat vorbește despre literatura română contemporană și ce se întâmplă în această colecție —precum și despre alegerea manuscriselor, magia și dificilul din toate astea. Vă dorim ascultare plăcută! Sunetul de la început vine de la https://mixkit.co

Azi am vorbit la Perfect Contemporan cu poeta Angelica Stan. M-a cucerit prima oară cu O femeie urmărește ploaia de la etajul opt (Casa de Pariuri Literare) și recent cu exponate de artă brută (Casa de Editură Max Blecher). Spațiile, locurile, arhitectura par întotdeauna esențiale în poezia Angelicăi și azi am avut ocazia să vorbim mai multe despre asta. Cu o voce caldă ne-a povestit și despre arhitectură și despre poezie, despre timiditate și siguranță. Ne-am aventurat succint pe tărâmul inteligenței artificiale cu întrebarea: ce ne facem dacă într-o zi o să citim o poezie super bună scrisă de un AI și nici nu știm c-a fost scrisă de un AI? Am explorat stările și rutina în poezie, limbajul, dar și dacă găsești adevăr în poezie, despre tine sau despre lume. Vă dorim ascultare plăcută! Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)

Azi am avut o discuție foarte wholesome cu poeta Miruna Vlada, atât despre poezie și scris, cât și despre diverse subiecte importante care străbat spațiul public și politic: ca sistemul medical, feminismul, identitatea, corpul femeii și necesitatea unui dialog implicat pentru a reprezenta o multitudine de voci. Pe lângă acest dialog din care simt că am învățat multe, am rămas cu o temă de gândire în urma a ceva ce a spus Miruna despre „a-și da jos ochelarii de cal ai feminismului” atunci când scrie. Despre nevoia reprezentării în scris, dar și păstrarea unui orizont cât mai larg în această explorare. Poezia Mirunei adesea mă îngenunchează și vă recomand să citiți și voi Prematur (ed. Cartier) și Bosnia. Partaj (reedit. la Casa de Pariuri Literare) despre care vorbim azi (desigur, dacă nu ați făcut-o deja). Ascultare plăcută!

Azi am vorbit cu poetul Cătălin Stanciu despre două cărți de poezie de-ale sale, Deliruri și Vorbim RAR, dar și despre revista sa umanistă și de cultură și opinie: Revista Psyche. Cătălin are o carieră îndelungată și în psihologie, ca psiholog clinician și psihoterapeut, iar discuția noastră de astăzi a ajuns și pe tărâmul sinelui și terapiei, ce poate însemna un jurnal din punct de vedere terapeutic, de ce e important să fim autentici și cum poezia nu poate să fie minciună. Umorul și vulnerabilitatea invitatului meu de azi au darul de a oferi o stare de bine, ca o reamintire a faptului că tot ce facem aici, chiar și în literatură (sau mai ales), e profund uman. Ascultare plăcută!

Născut în 1956, Ion Pleșa debutează în 2018 cu un volum de povestiri la Nemira (Anotimpuri care nu se repetă). În 2022 publică la Casa de Pariuri Literare Geografia uitării, proze scurte autobiografice și de autoficțiune. Mi-a plăcut enorm Geografia uitării și am încercat să nu mă las pradă stilului său fluviu, întotdeauna o provocare pentru cititor. Prozele te acaparează și fascinează și datorită traversărilor identitare, de la cultura română la cea maghiară, dar și de la copilărie la maturitate, la relația dintre copiii deveniți maturi și părinții îmbătrâniți. Am vorbit despre puterea rememorării și cum și-au găsit locul amintirile în această carte, ne-am plimbat prin diverse teritorii afective și podcastul nu e lipsit nici de mici sfaturi extrem de utile pentru scriitorii la început de drum. Vă dorim ascultare plăcută!

Cu Răzvan Andrei (poet și redactor-șef adjunct la editura Polirom) am vorbit despre scris și pictură, despre angoasă și denumiri potrivite, dar și despre cât de importantă este gândirea: atât în scris, cât și în viață. Răzvan Andrei ne vorbește nu doar despre faptul că cititul e indispensabil în existența unui scriitor, dar și despre necesitatea ancorării sale în viață. Și despre cum este firesc să fim și fricoși și vanitoși câteodată. A scris două cărți de poezie: Jazz pentru iguane (reeditată la Curtea Veche Publishing) și Raport către Walt Whitman, apărută la OMG Publishing (câștigătoarea unei burse de rezidență și creație de la Cărturești). În ambele este preocupat nu doar de identitatea gay și lupta minorităților, dar este și un spectator atent care marchează și trece totul prin filtrul rațiunii, lăsând poemele sale să devină un soi de mărturie. Ascultare plăcută!

Am vorbit cu poeta Gabriela Feceoru despre poezie, despre asumare şi necesitate, despre feminism şi cum se strecoară viaţa, pur şi simplu, printre versurile pe care le scrie. Gabriela Feceoru scrie o poezie foarte onestă şi directă - uneori e ca un duş rece de care nu ştiai că ai nevoie. Sigur, foarte inconfotabil, dar tocmai de aceea adevărat. Am vorbit despre minimalismul din Blister şi iubirea din vorbesc din nou pozitiv şi din nou pozitiv (ed. Charmides), despre blândeţea din Aştept primăvara şi vine - Dragoş (Casa de Pariuri Literare) şi cum toate acestea au dus la cea mai sinceră carte pe care a scris-o şi ultima publicată, Vax (ed. Charmides). Gabriela scrie şi despre maternitate şi relaţii toxice, tematici explorate incisiv în eseul publicat în antologia Singuraticele (ed. Neverland, coord. Anca Zaharia). În tot ce scrie, mi se pare mereu atentă la femeie - la trupul ei, la nevoile şi libertăţile ei. Scrie o poezie de care simt că avem mare nevoie azi.

Cu Lena Chilari am vorbit despre volumul său de debut: O cană de noviciok la bătrânețe apărut la Editura TracusArte în 2020— discuția noastră s-a dus chiar mai departe de atât. Am vorbit despre cum poezia i-a salvat viața, cum relația cu familia sa și toate rănile sale au ajutat-o să clădească această carte — dar și cum evadează în poezie și o transformă într-o extensie a existenței sale. Ne-a povestit câteva lucruri inedite, dar și cât de prețios este poetry performance-ul pentru ea. Am discutat mult și variat și despre poezie și despre viață, deschizându-ne amândouă involuntar pe teme apropiate nouă. Episodul acesta a fost o întâlnire pe care mi-o doream de mult și s-a prefăcut lesne într-un dialog personal și cald pentru care sunt tare recunoscătoare. Nu vă ascund că am iubit să vorbesc cu Lena pe care o admir şi susţin în întregime. *Sunetul nu este perfect în episodul acesta. Este un prilej și pentru mine să încerc să ies din zona de confort și să învăț să lucrez într-un program mai complex. Alături de discuția noastră superbă se află și un bâzâit natural de care nu am reușit să scap. Vă mulțumesc pentru răbdare! *în acest episod se vorbeşte şi despre sinucidere şi familie disfuncţională, însă este un episod optimist cu un vibe tare blând şi vindecător.

Am vorbit cu Bogdan Munteanu despre romanul său Stai jos sau cazi apărut anul acesta la Editura Nemira. E o carte care m-a cucerit de la prima pagină. Bogdan ne mărturiseşte cât de importante sunt începuturile pentru el, iar asta cred că se vede foarte bine şi în naraţiune. În Stai jos sau cazi aflăm multe despre epilepsie şi ce înseamnă lupta cu ea şi acceptarea ei. E o carte valoroasă pentru că duce la conştientizarea bolii, dar şi pentru că ne reaminteşte cât de esenţial este umorul în vieţile noastre. Aflăm mai multe şi despre plăcerea de a povesti a autorului, despre cum a intrat scrisul în viaţa lui şi cât de important este... ridicolul.

Episodul 13 din Perfect Contemporan e unul special. Am vorbit cu Alex Higyed şi Dan Stănescu despre proiectul Poster x P oem: poezie contemporană pe postere, aşa-văzută de artişti vizuali contemporani. Un proiect absolut grozav care aduce poezia în stradă şi ameninţă să ne fure toată atenţia. Dar, mai ales, acest dialog mi-a (re)amintit în cel mai plăcut mod cu putinţă că poezia e vie şi, pentru asta, le mulţumesc celor doi invitaţi ai mei de azi. Ascultare plăcută!

Am vorbit cu Lavinica Mitu despre debutul său. Volumul de proză scurtă Bărbatul fără cap a apărut la editura Polirom. Călătorim prin viețile mai multor fetițe care-și descoperă mamele și împrejurimile, toate lucrurile le aflăm prin ochii acestor fetițe pregătite să descopere și analizeze lumea. Lavinica Mitu ne povestește despre cum a luat naștere această carte și despre dialogul pe care aceasta l-a înlesnit cu copilul din ea. Dar nu doar atât, aflăm și că scrie acum la un nou volum acaparat de o temă foarte importantă și personală: depresia postnatală. Lavinica ne-a povestit nu doar despre ce au învățat-o atelierele de scriere creativă, cum a îmbrățișat creativitatea când era copil, ce a însemnat să publice, ci și despre importanța dialogului despre lucrurile sensibile și intime. Vă dorim ascultare plăcută!

Cu Mihail Victus am vorbit despre romanele sale, Fracturi (Ed. Vremea), Toate păcatele noastre (Ed. Litera, Biblioteca de proză contemporană cu care a fost nominalizat la Gala Tinerilor Scriitori organizată de Agenţia de carte), dar puţin şi despre textele publicate în antologia de proză fantastică, Treisprezece (apărută tot la ed. Litera). Ne-a povestit despre faptul că scrie de când era copil şi că acest lucru constituie o normalitate pentru el, ne-a împărtăşit câte ceva despre ce stă în spatele procesului scrierii, planificarea, controlul şi am resimţit ascultându-l pasiunea pentru scris şi determinarea, două lucruri pe care le admir mult. El este şi co-fondator al revistei digitale LiterNautica.

Azi am vorbit cu Diana Geacăr despre viaţă şi imaginaţie, despre cum îmbină fantasticul cu realismul în literatura ei şi despre imaginile clare şi simple pe care reuşeşte să le creeze în poezie, mai ales atunci când scrie despre identitate. Nu ne-am ferit să vorbim şi despre copiii noştri şi, mai ales, despre cum putem naviga în lumea scrisului atunci când nu avem o cameră doar a noastră. Două cărţi de-ale sale despre care vorbim în episod: ”Dar noi suntem oameni obişnuiţi” (poezie, Editura Paralela 45) şi ”Sirina şi alţi monştri din Saad” (proză scurtă, Casa de Pariuri Literare). Ascultare plăcută!